DUMINICA LĂSATULUI SEC DE CARNE (a Înfricoșătoarei judecăți)
E surprinzător să vedem cum gesturi mărunte, aparent banale stau în centrul unui moment esențial ca și cel contemplat în evanghelia ascultată. Judecata finală se va tranșa în funcție de iubirea și atenția pe care le-am avut față de semenii noștri, manifestate prin gesturi atât de simple: să oferi un pahar cu apă! O adevărată revoluție coperniciană, dacă ne gândim la gesturile pe care de obicei oamenii le consideră mari din punct de vedere spiritual, cum ar fi să faci minuni, să scoți diavolii, să proorocești, și așa mai departe. Același evanghelist Matei ne punea în gardă încă de la primele capitole, aducându-ne aminte cuvintele Mântuitorului: “Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: “Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea”.
Descoperim o nouă fațetă a convertirii: ne schimbăm nu de dragul tradiției, nici pentru schimbarea în sine, ci pentru a fi recunoscuți de Cristos. Găsim între parabolele Noului Testament multe care ne vorbesc despre relația noastră cu Mântuitorul și toată gama și intensitatea posibilă a acesteia: de la una formală, precum cea a mulțimii care îl împresoară sau cea a fecioarelor nebune, până la cea a discipolului adevărat, care la fel ca fecioarele înțelepte intră la banchetul vieții veșnice. Dacă nu suntem atenți, riscăm să ne găsim în situația celor care i se adresează Domnului spunându-i: “când te-am văzut și nu ți-am slujit?” Cred că nu trebuie să ne gândim prea mult pentru a descoperi care este semnul tainic al recunoașterii dintre noi și Isus: este iubirea, pe care am primit-o la botez și pe care suntem datori să o lăsăm să pătrundă întreaga noastră viață, adevarata haină ce ne asimilează lui Cristos și pe care trebuie să o păstrăm curată. Astfel făcând, la sfarșitul acestei vieți, când Tatăl ne va privi, va vedea un fiu în Fiul și ne va spune și nouă: “Tu ești fiul meu preaiubit!” Convertirea, pocăința ne ajută să curățăm haina noastră spirituală și repune în centrul ființei noastre iubirea de Dumnezeu și de aproapele.
Duminica de astăzi, este în mod providențial și momentul în care sărbătorim începutul aparițiilor Maicii Sfinte de la Lourdes. Mesajul central al Fecioarei Maria este legat tocmai de pocăință! Sfânta Bernadetta, cea care primește mesajul, ne oferă o frumoasă imagine apropo de ceea ce avem și noi de făcut. În momentul în care Maica Sfântă îi cere să sape faimosul izvor de apă și să guste prima din el, Bernadetta sapă cu mâinile și când se apleacă să bea se murdărește cu noroi pe față. Sfânta Fecioară îi cere să mănânce fire din iarbă de lângă izvor în semn de penitență. În scurtă vreme în schimb, izvorul miraculos se umple de apă curată, vindecătoare, ce spală și noroiul de pe fața Bernadetei și noroiul bolilor și al păcatelor celor care se apropie cu credință, ca un adevărat semn de convertire. O bună sursă de inspirație așadar și pentru noi: la invitația Maicii Sfinte, să spălăm viețile noastre în apa sacramentelor și a harurilor ce se revarsă necontenit peste noi. Asta înseamnă convertire. Doar așa vom auzi cuvintele lui Isus: “veniți binecuvântații Tatălui meu, moșteniți Împarăția!”
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 25,31-46
Când va veni Fiul Omului întru marirea Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul maririi Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.
