O încurajare plăcută pentru mame la început de an, după ce tocmai am sărbătorit-o pe Maria, imaginea prin excelență a iubirii materne.
Sărbătorirea maternității Mariei ca Maică a lui Dumnezeu la începutul unui an nou este sărbătoarea Mamei noastre. Așa cum a spus Papa Francisc în predica sa de la Sfânta Liturghie din 1 ianuarie, celebrată la Sfânta Marta, reamintind că „mamele sunt cel mai puternic antidot împotriva tendințelor noastre individualiste și egoiste, împotriva închiderilor și a apatie noastre“. O societate fără mame, a adăugat Suveranul, "nu ar fi doar o societate rece, ci și o societate care și-ar pierde inima, și-ar pierde aroma familiei"(...) "O societate fără milă (...) deoarece mamele, chiar și în momentele cele mai grele, știu să dea mărturie despre sensibilitate, auto-dăruire necondiționată, forța speranței".
Pentru a ilustra aceste cuvinte, la începutul anului, vă propunem o parabolă frumoasă apărută într-un buletin lunar al unei asociații din Canada, care își propune să-i ajute pe părinți să-și crească copiii în credință și implicați în Biserică:
"Mica Mamă a ales calea Vieții. "Este un drum lung?", a întrebat ea. - Da, i-a răspuns ghidul său. Și drumul este greu. Vei fi bătrână înainte să ajungi la capăt. Și sfârșitul va fi mai bun decât începutul.
Dar mica Mamă era fericită și nu voia să creadă că fericirea ei ar putea fi depășită. A continuat să se joace cu copiii săi și să se roage pentru ei. Le-a presărat flori de-a lungul drumului, i-a scăldat în apa curată a râurilor și soarele i-a încălzit. Viața a fost frumoasă și tânăra mamă a exclamat: "Nimic nu va fi vreodată atât de minunat!“.
A venit noaptea, și cu ea o furtună. Drumul se întunecă și copiii tremurau de teamă și frig. Mama i-a acoperit cu o mantie și copiii i-au spus: "Oh, mamă, nu ne este frică pentru că ești lângă noi și știm că nu ni se poate întâmpla nimic". Și mama a răspuns: "Iată că acum este mai frumos decât în lumina zilei, căci i-am învățat ce este curajul pe copiii mei!"
Apoi a venit dimineața și era un deal înaintea lor, iar copiii urcând pe deal au obosit și mama era obosită, dar la fiecare pas ea le repetă copiilor: „un pic de răbdare și vom ajunge sus!“. Copiii au urcat și, când au sosit în vârf au spus: "Nu am fi putut să o facem fără tine, mamă!“. Și în noaptea aceea, înainte de a adormi, mama s-a uitat la stele și a zis: "Ziua aceasta a fost chiar mai bună decât ultima, pentru că pruncii mei au învățat să fie puternici în fața adversităților. Ieri, le-am dat curaj. Astăzi le-am dat putere.
A doua zi, nori de rău augur întunecară cerul, nori de ură, război și moarte, iar copiii orbecăind avansau împiedicându-se pe drum, iar mama le spunea: „Uitați-vă! Uitați-vă la lumină!“. Copiii și-au ridicat ochii și au văzut gloria veșnică dincolo de nori și au fost călăuziți și au putut trece întunericul. În noaptea aceea, mama s-a gândit: "Aceasta este cea mai bună zi de până acum, căci le-am arătat pe Dumnezeu copiilor mei! “.
Și au trecut zilele și săptămânile și lunile și anii, și mama a devenit bătrână, era slăbită și gârbovă. Dar copiii erau înalți și puternici și avansau cu mult curaj. Și când drumul era dificil, își ajutau mama, iar când drumul era dur o purtau pe brațe, căci era ușoară ca o pană; și în cele din urmă au ajuns la un deal, și dincolo de deal au putut vedea lumina strălucitoare a unui drum și la capăt niște porți de aur, care erau larg deschise!
Mama le-a spus: "Am ajuns la sfârșitul călătoriei mele! Acum știu că sfârșitul este mai bun decât începutul, pentru că fiii mei pot merge singuri și copiii lor după ei!“. Copiii au răspus: "Vei fi întotdeauna cu noi mamă, chiar și după ce vei trece de această poartă!“.
Și o priveau avansând singură, iar porțile s-au închis în spatele ei. Atunci copiii au zis: "Nu o mai putem vedea, dar ea este încă cu noi. O mamă ca a noastră este mai mult decât o amintire. Ea este o prezență vie!“.
Traducere: ACC
