”Asemenea Magilor care au ajuns la Pruncul Isus, să ne îndreptăm privirea spre cer, să mergem pe cale și să oferim daruri”: cu acest îndemn, papa Francisc a încheiat predica Sfintei Liturghii celebrată sâmbătă, 06 ianuarie 2018, la ora 10.00 în bazilica Sfântul Petru la solemnitatea Epifaniei Domnului. Comentând evanghelia solemnității, pontiful a scos în evidență trei gesturi care, a remarcat, ”orientează și parcursul nostru în întâmpinarea Domnului care astăzi se revelează drept lumină și mântuire pentru toate popoarele”.
Primul gest al Magilor a fost că au văzut steaua. Spre deosebire de alții, ei erau printre puținii care și-au înălțat privirea spre cer. ”Deseori, într-adevăr”, a recunoscut Sf. Părinte, ”în viață ne mulțumim să privim spre pământ: sunt îndeajuns sănătatea, câțiva bănuți și un pic de distracție”. Magii, în schimb, ”au intuit că, pentru a trăi cu adevărat, e necesar un țel înalt și de aceea este nevoie să ții privirea îndreptată spre cer”. Steaua spre care s-au îndreptat privirile lor, ne spune Evanghelia (Mt 2,2.9), era ”steaua lui” (v.2), steaua lui Isus.
Papa Francisc: «Steaua lui Isus nu te orbește, nu te asurzește, dar invită cu delicatețe. Ne putem întreba ce stea alegem în viață. Există stele orbitoare, care trezesc emoții puternice, dar care nu te orientează pe cale. Așa este în cazul succesului, banilor, carierei, onorurilor, al plăcerilor căutate ca scop al existenței. Aceștia sunt meteoriți: strălucesc pentru puțină vreme, dar se ciocnesc curând și lucirea lor dispare. Sunt stele căzătoare, care dezorientează în loc să orienteze. Steaua Domnului, în schimb, nu este întotdeauna fulgerătoare, dar este întotdeauna prezentă; este blândă; te ia de mână în viață, te însoțește. Nu promite recompense materiale, dar garantează pacea și, asemenea Magilor, dăruiește ”o bucurie nespus de mare” (Mt 2,10). Cere, în schimb, să mergi pe cale».
A doua acțiune pe care Magii o realizează, esențială pentru a-l găsi pe Isus, este faptul că ei au mers pe cale. ”Isus se lasă găsit de cel care-l caută, dar pentru a-l căuta este nevoie să te pui în mișcare, să ieși”, a subliniat mai departe papa Francisc. ”A-l urma pe Isus nu e totuna cu respectarea unui protocol de bune maniere, ci cu un exod pe care trebuie să-l trăiești”. Desigur, a recunoscut Sfântul Părinte, nu e ușor să pornești la drum. Regele Irod, de exemplu, tulburat de știrea nașterii unui rege, ”organizează reuniunii și îi trimite pe alții să culeagă informații, dar el nu se mișcă, stă închis în palatul său”. La fel procedează, notează evanghelistul, și ”întregul Ierusalim” (v. 3). În schimb, a continuat papa, ”ispita preoților și a cărturarilor este mai subtilă. Ei cunoscu locul precis și îl semnalează lui Irod, citând chiar profeția din vechime. Ei știu, dar nu fac un pas spre Betleem”.
Papa Francisc: «Aceasta poate fi ispita celui care este credincios de multă vreme: se discută despre credință, ca despre ceva care se știe deja, dar nu se pune în joc personal pentru Domnul. Se vorbește, dar nu se roagă; se lamentează, dar nu se face binele. Magii, în schimb, vorbesc puțin și merg mult. Deși necunoscători cu privire la adevărurile credinței, sunt dornici și pe cale, după cum evidențiază verbele Evangheliei: ”am venit să ne închinăm lui” (v.2), ”au plecat; intrând în casă, l-au adorat; s-au întors” (vv. 9.11.12); ei sunt mereu în mișcare».
În fine, ultima acțiune subliniată de papa Francisc la predica Sfintei Liturghii: Magii, odată ajunși după o lungă călătorie la Isus, au făcut ceea ce face El: dăruiesc. ”Isus e acolo ca să-și ofere viața, ei oferă bunurile lor prețioase: aur, tămâie și smirnă. Evanghelia se împlinește când calea vieții ajunge la dăruire. A dărui gratuit, pentru Domnul, fără a aștepta ceva în schimb: acesta este semnul sigur că l-ai aflat pe Isus, care spune: «În dar ați primit, în dar să dați» (Mt 10,8). A face binele fără calcule, chiar dacă nimeni nu ne-o cere, chiar dacă nu ne face să câștigăm nimic, chiar dacă nu ne face plăcere. Dumnezeu aceasta dorește. El, făcându-se mic pentru noi, ne cere să oferim ceva pentru frații săi mai mici. Cine sunt aceștia?”.
Papa Francisc: «Sunt tocmai cei care nu au să dea în schimb, ca cel nevoiaș, flămând, străin, la închisoare, sărac (cf. Mt 25,31-46). A-i aduce un dar pe placul lui Isus înseamnă a îngriji un bolnav, a dedica timp unei persoane dificile, a-l ajuta pe unul care nu ne atrage interesul, a oferi iertare celui care ne-a ofensat. Sunt daruri gratuite, nu pot lipsi în viața creștină. (…) Dragi frați și surori, să facem asemenea Magilor: să ne îndreptăm privirea spre cer, să mergem pe cale și să oferim daruri gratuite!»
La rugăciunea ”Angelus”, recitată la amiază de la fereastra apartamentului pontifical împreună cu romanii și pelerinii din Piața Sf. Petru, papa Francisc a revenit la evanghelia Epifaniei Domnului și a subliniat trei atitudini cu care a fost primită venirea lui Isus și arătarea sa înaintea neamurilor: căutarea atentă din partea Magilor, indiferența marilor preoți și a cărturarilor și, în fine, teama lui Irod în fața unui Copil, pe care îl considera rival. La rândul nostru, a subliniat papa Francisc, și noi trebuie să alegem ce atitudine din cele trei ne asumăm.
Papa Francisc: «Egoismul ne poate induce să considerăm venirea lui Isus în viața noastră ca pe o amenințare. Atunci, se caută suprimarea sau reducerea la tăcere a mesajului lui Isus. Când se urmăresc ambițiile umane, perspectivele mai comode, înclinațiile spre rău, Isus este perceput ca un obstacol. Pe de altă parte, este prezentă întotdeauna și tentația indiferenței. Deși știm că Isus este Răscumpărătorul, preferăm să trăim ca și cum nu ar exista: în loc să ne comportăm coerent cu credința noastră creștină, urmăm principiile lumii, care induc la îndeplinirea înclinațiilor spre aroganță, sete de putere și de bogății. Suntem chemați, în schimb, să urmăm exemplul Magilor: să fim atenți în căutare, gata să ne deranjăm pentru a-l întâlni pe Isus în viața noastră. Să-l căutăm ca să ne închinăm lui, ca să recunoaștem că El este Domnul nostru, Cel care arată adevărata cale de urmat. Dacă avem această atitudine, Isus ne mântuiește cu adevărat și noi putem trăi o viață frumoasă, putem crește în credință, speranță și caritate față de Dumnezeu și de frații noștri».
După rugăciunea ”Angelus”, Sfântul Părinte a menționat că Epifania înseamnă și Ziua misionară a copiilor și a salutat parada folclorică de Epifanie organizată anul acesta de asociațiile din regiunea italiană Lazio. În fine, o urare adresată creștinilor care urmează calendarul iulian:
Papa Francisc: «Unele Biserici orientale, catolice și ortodoxe, celebrează în aceste zile Nașterea Domnului. Acestora le adresez cele mai cordiale urări: această celebrare de bucurie să fie izvor de nouă vigoare spirituală și de comuniune între noi toți, creștinii, care îl recunoaștem ca Domn și Răscumpărător. În mod special, aș vrea să-mi exprim apropierea mea față de creștinii copto-ortodocși și să adresez un salut special fratelui meu Tawadros al II-lea la fericita ocazie a consacrării noii catedrale din Cairo».
Primiți la încheiere și Binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
(rv - A. Dancă)
