«Astăzi, când în lume suflă vânturi de război și un model de dezvoltare deja depășit continuă să producă degradare umană, socială și de mediu înconjurător, sărbătoarea Nașterii Domnului ne cheamă din nou la semnul Pruncului, ca să-l recunoaștem pe chipurile copiilor, în special ale acelora pentru care, ca și pentru Isus, „nu este loc de găzduire” (Lc 2, 7)»: a spus papa Francisc la tradiționalul mesaj de Crăciun adresat ”Urbi et Orbi” luni, 25 decembrie anul Domnului 2017, de la balconul central al bazilicii Vaticane. În Noaptea de Crăciun, la predica Sfintei Liturghii celebrată în bazilica vaticană, papa Francisc a subliniat că ”În Pruncul Isus, Dumnezeu ne invită să avem grijă de speranță, să devenim santinele pentru mulți care nu au cedat sub greutatea durerii și ne face protagoniști ai ospitalității sale”. La ”Rugăciunea credincioșilor” de la Sf. Liturghie, un emigrant român, creștin catolic din dieceza de Iași, îmbrăcat în ie tradițională, a înălțat o rugăciune în limba română. ”Crăciunul”, a mai spus pontiful la predică, ”este timpul pentru a transforma puterea fricii în puterea carității, într-o putere pentru o nouă imaginație a dragostei față de aproapele”.
Vă oferim în continuare mesajul papei Francisc adresat ”Urbi et Orbi” la solemnitatea Nașterii Domnului:
«Dragi frați și surori, Crăciun binecuvântat!
La Betleem, din Fecioara Maria, s-a născut Isus. Nu s-a născut din voință omenească, ci ca dar al iubirii lui Dumnezeu Tatăl, care „atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul său unicul-născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3, 16).
Acest eveniment se reînnoiește astăzi în Biserica peregrină de-a lungul timpului: credința poporului creștin trăiește din nou în liturgia Crăciunului misterul lui Dumnezeu care vine, care asumă trupul nostru muritor, care se face mic și sărac pentru a ne mântui. Lucrul acesta ne umple de emoție: duioșia Tatălui nostru care este atât de mare!
Cei dintâi care au văzut slava smerită a Mântuitorului, după Maria și Iosif, au fost păstorii de la Betleem. Au recunoscut semnul după cum le-au spus îngerii și l-au adorat pe Prunc. Acei oameni umili, dar vigilenți sunt exemplu pentru credincioșii din toate timpurile care, în fața tainei lui Isus, nu se scandalizează de sărăcia sa, ci, ca Maria, se încred în cuvântul lui Dumnezeu și contemplă cu ochi simpli gloria sa. În fața misterului Cuvântului întrupat, creștinii de pretutindeni mărturisesc, folosind cuvintele evanghelistului Ioan: „am văzut slava lui, slava unicului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (In 1, 14).
Astăzi, când în lume suflă vânturi de război și un model de dezvoltare deja depășit continuă să producă degradare umană, socială și de mediu înconjurător, Crăciunul ne cheamă din nou la semnul Pruncului, ca să-l recunoaștem pe chipurile copiilor, în special ale acelora pentru care, ca și pentru Isus, „nu este loc de găzduire” (Lc 2, 7).
Îl vedem pe Isus în copiii din Orientul Mijlociu, care continuă să sufere din cauza tensiunilor crescânde între israelieni și palestinieni. În această zi de sărbătoare cerem de la Domnul pace asupra Ierusalimului și asupra întregii Țări Sfinte; ne rugăm ca între părțile implicate să prevaleze voința de a relua dialogul și să se poată ajunge în cele din urmă la o soluție negociată care să permită coexistența pașnică a celor două State în interiorul granițelor fixate de comun acord și recunoscute la nivel internațional. Domnul să susțină și efortul acelora care în Comunitatea internațională sunt motivați de bunăvoință în a ajuta acel pământ martirizat ca să găsească, în ciuda gravelor obstacole, acordul comun, dreptatea și siguranța pe care le așteaptă de mult timp.
Îl vedem pe Isus pe chipurile copiilor sirieni încă marcate de războiul care a însângerat Țara în acești ani. Să poată Siria iubită să regăsească în cele din urmă respectarea demnității tuturor persoanelor printr-o angajare comună în refacerea țesutului social oricare ar fi apartenența lor etnică și religioasă. Îl vedem pe Isus în copiii din Iraq, o țară încă rănită și divizată de ostilitățile care au vizat-o în ultimii cincisprezece ani, în copiii din Yemen, unde este în desfășurare un conflict în mare parte uitat, cu profunde implicații umanitare asupra populației care suferă de foame și răspândirea bolilor.
Îl vedem pe Isus în copiii din Africa, mai ales în cei care suferă în Sudanul de Sud, în Somalia, în Burundi, în Republica Democratică Congo, în Republica Africa Centrală și în Nigeria.
Îl vedem pe Isus în copiii din lumea întreagă unde pacea și siguranța sunt amenințate de pericolul tensiunilor și noilor conflicte. Ne rugăm ca în peninsula coreeană să poată fi depășite opozițiile și să crească încrederea reciprocă în interesul lumii întregi. Pruncului Isus îi încredințăm Venezuela ca să poată relua confruntarea senină între diferitele părți componente ale societății în beneficiul întregului popor venezuelean. Îl vedem pe Isus în copiii care, împreună cu familiile lor, suferă violențele conflictului în Ucraina și gravele sale consecințe umanitare și ne rugăm ca Domnul să-i dăruiască pacea cât mai curând posibil acelei Țări iubite.
Îl vedem pe Isus în copiii ai căror părinți nu au de muncă și se chinuie să le ofere fiilor un viitor sigur și senin. Și în cei cărora le-a fost furată copilăria, fiind obligați să muncească încă de mici sau să se înroleze ca soldați la mercenari fără scrupule.
Îl vedem pe Isus în mulți copii constrânși să-și părăsească propriile Țări, să călătorească singuri în condiții inumane, pradă ușoară pentru traficanții de ființe umane. Prin ochii lor vedem drama atâtor emigranți forțați ce își riscă chiar viața pentru a înfrunta călătorii obositoare care uneori se termină tragic. Îl văd din nou pe Isus în copiii pe care i-am întâlnit în timpul ultimei mele călătorii în Myanmar și Bangladesh și îmi doresc ca implicarea Comunității internaționale să nu înceteze astfel încât demnitatea minorităților prezente în Regiune să fie ocrotită în mod adecvat. Isus cunoaște bine durerea de a nu fi acceptat și oboseala de a nu avea un loc unde să-ți pui capul. Inima noastră să nu fie închisă așa cum au fost casele din Betleem.
Dragi frați și surori,
Și nouă ne este arătat semnul Crăciunului: „un prunc înfășat în scutece …” (Lc 2, 12). Asemenea Fecioarei Maria și sfântului Iosif, asemenea păstorilor de la Betleem, să-l primim pe Pruncul Isus iubirea lui Dumnezeu întrupat pentru noi și să ne angajăm, cu ajutorul harului său, să facem lumea noastră mai umană, mai demnă pentru copiii de astăzi și de mâine.»
(rv - A. Dancă)
