Ne oglindim zi de zi unii în ochii altora și de cele mai multe ori nu reușim să vedem dincolo de aparenta banalitate a unei omeniri lipsită de fascinație. Unul dintre personajele ieslelor de Crăciun tipice Franței, l’emerveille, adică cel uimit, cel care privește scena Nașterii și lumea întreagă prin prisma ei ca și cum ar fi văzut-o pentru prima oară, pare să-și fi abandonat postul în zilele noastre. Și oamenii și lumea de astăzi au nevoie de un strat gros de machiaj pentru a suscita interes, altfel riscă să fie puși deoparte la fel ca penultimul model de telefon sau computer. Într-o astfel de lume plictisită, ce schimbă canalele realității precum cele ale televizorului, încât nu mai știi dacă spectacolul căutat nu este de fapt tocmai acest nevrotic zapping continuu, într-o astfel de lume Evanghelia încearcă să reactiveze anticorpii spirituali vlăguiți și ascunși prin cele mai lăuntrice cămări ale sufletului. Și începe luându-ne în stilul nostru, luându-ne de acolo de unde suntem: ne prezintă toate generațiile de la Avram încoace ca și o continuă, plictisitoare înșiruire de nume și de formule: Avram a născut..., Isac a născut... Iacob a născut... Cei care au însă răbdare să citească sau să asculte până la sfârșit re-descoperă un lucru știut dar uitat, și anume acela că fiecare dintre numele acestei înșiruiri și deci fiecare dintre noi, reprezintă un pas în plus prin care Dumnezeu realizează complicata istorie umană; și că prin toate aceste personaje, unele cu zone mari de umbre, Providența a condus istoria umană înspre acel eveniment minunat pe care îl contemplăm în Sărbătoarea Crăciunului: nașterea Fiului lui Dumnezeu.
Înțelegem, printr-o astfel de lectură a realității, că fiecare dintre noi este unic, dincolo de aparența banalității sau a inutilității. Dumnezeu are nevoie de fiecare dintre noi și suntem pe acest pământ fiindcă la fel cum toți cei înșiruiți în evanghelia ascultată au fost trepte pe calea care a condus omenirea înspre întâlnirea cu Mântuitorul ei, la fel și noi suntem pietricele unice din mozaicul prin care Domnul pregătește pentru noi toți darul Veșniciei.
Despre sfântul Ioan al XIII-lea se spune că atunci când era Nunțiu Apostolic în Franța, a fost interpelat de unul dintre miniștrii de atunci care i-a spus: „Excelența Voastră, episcopii din Franța zilelor noastre sunt mediocrii...” El a răspuns: „Domnule ministru, îmi aduc aminte că atunci când eram copil, mama mea făcea o supă în care punea o mulțime de legume mediocre: morcovi, pătrunjel, țelină și altele, însă rezulta de fiecare dată o supă excepțională”.
Nici noi, de aceea, să nu ne descurajăm în fața neputințelor noastre: Domnul este un bucătar de excepție!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 1,1-25
Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui; Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram; Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon; Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe Iesei; Iesei a născut pe David regele; David a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia; Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon; După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor; Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Isus, Care se cheamă Cristos. Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Cristos sunt paisprezece neamuri. Iar naşterea lui Isus Cristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei împreună, s-a aflat având în pântece de la Spiritul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Spiritul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Isus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: "Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu". Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să o fi cunoscut pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Isus.
