Laudă, suflete al meu, pe Domnul:
Îl voi lăuda pe Domnul cât timp am viață,
Voi cânta imnuri Dumnezeului până când voi trăi.
Nu vă încredeţi în cei puternici,
În oameni care nu pot mântui.
Își dă ultima suflare și se întoarce în pământ:
În ziua aceea se risipesc toate planurile lui.
Binecuvântat este cel care are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob:
Nădejdea lui este în Domnul Dumnezeul său.
Cel care a făcut cerul şi pământul,
Marea şi tot ce ea cuprinde,
Care rămâne statornic pentru totdeauna,
Face dreptate celor prigoniți,
Dă pâine celor înfometați.
Domnul eliberează pe prizonieri,
Domnul dăruiește vederea orbilor,
Domnul ridică pe cel căzut,
Domnul iubește pe cei drepți,
Domnul ocrotește pe străini,
El sprijină pe orfan și pe văduvă,
Însă încurcă căile celor răi.
Domnul împărățește în veac,
Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam.
Aleluia.
Binecuvântat este cel care are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob: nădejdea lui este în Domnul Dumnezeul său. Sfântul Ilarion ne spune că „în contrast cu oamenii puternici despre care este vorba în versetele precedente, nu este un lucru lipsit de sens a spera în Domnul. Oamenii sunt nestatornici însă Dumnezeu rămâne neschimbat și se poate conta pe ajutorul Său în pericol”.
Domnul împărățește în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam. Aleluia. Sfântul Augustin ne invită la bucurie pentru că Domnul stăpânește peste Sion: „Veselește-te pentru că vei fi cetățeanul împărăției Sale. Ești cetățean al acestui Sion care e pelerin și suferă pentru un pic de timp însă care va domni pe veci”.