A fost publicat ieri, 11 decembrie 2017, Mesajul papei Francisc la Ziua mondială a bolnavului 2018 pe tema ”Mater Ecclesiae: «Iată fiul tău… Iat-o pe mama ta!». Și din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el” (In 19, 26-27). Prin tradiție, Biserica catolică marchează anual Ziua mondială a bolnavului în 11 februarie, comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes. Mesajul Sfântului Părinte pentru cea de-a XXVI-a Zi mondială a bolnavului poartă data de 26 noiembrie 2017, solemnitatea Cristos, Regele universului.
Vă oferim mai jos în traducerea noastră de lucru mesajul papei Francisc:
«Dragi frați și surori,
Slujirea Bisericii acordată bolnavilor și a celor care se îngrijesc de ei trebuie să continue cu o vigoare mereu reînnoită, credincioși fiind mandatului primit de la Domnul (cf. Lc 9, 2-6; Mt 10, 1-8; Mc 6, 7-13) și urmând exemplul foarte grăitor al Întemeietorului și Învățătorului ei. În acest an, tema Zilei bolnavului ne este dată de cuvintele pe care Isus, înălțat pe cruce, le adresează mamei sale, Maria, și lui Ioan: ”«Iată fiul tău… Iat-o pe mama ta!» Și din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el” (In 19, 26-27).
1. Aceste cuvinte ale Domnului luminează profund misterul Crucii. Aceasta nu reprezintă o tragedie fără speranță, ci locul în care Isus își arată gloria și lasă testamentul său de iubire care devine regula constitutivă a comunității creștine și a vieții fiecărui discipol. Mai întâi de toate, cuvintele lui Isus dau început vocației materne a Mariei față de întreaga umanitate. Ea va fi în mod particular maica discipolilor Fiului ei și se va îngriji de ei și de drumul lor. Și noi știm că grija de mamă față de un fiu sau o fiică cuprinde atât aspectele materiale cât și cele spirituale ale educației. Durerea de nespus a crucii străpunge sufletul Mariei (cf. Lc 2,35), dar nu o paralizează. Dimpotrivă, ca Maică a Domnului, pentru ea începe o nouă cale de dăruire. Pe cruce, Isus se preocupă de Biserică și de întreaga omenire, iar Maria este chemată să împărtășească aceeași preocupare. [Cartea] Faptele apostolilor, descriind mare revărsare a Spiritului Sfânt la Rusalii, ne arată că Maria a început să-și desfășoare rolul ei în prima comunitate a Bisericii. Este un rol care nu are sfârșit niciodată
2. Discipolul Ioan, cel iubit, reprezintă Biserica, poporul mesianic. El trebuie să o recunoască pe Maria drept propria mamă. Prin această recunoaștere, el este chemat să o primească, să contemple în ea modelul uceniciei, dar și vocația maternă pe care Isus i-a încredințat-o, cu preocupările și planurile pe care aceasta le presupune: Mama care iubește și dă naștere unor fii capabili să iubească după porunca lui Isus. De aceea, vocația maternă a Mariei, vocația de a se îngriji de fiii ei, trece la Ioan și la întreaga Biserică. Comunitatea întreagă a discipolilor este implicată în vocația maternă a Mariei.
3. Ioan, ca discipol care a împărtășit totul cu Isus, știe că Învățătorul vrea să-i conducă pe toți oamenii la întâlnirea cu Tatăl. El poate să dea mărturie că Isus a întâlnit multe persoane bolnave sufletește, pentru că erau pline de orgoliu (cf. In 8, 31-39), dar și bolnave trupește (cf. In 5,6). El le-a dăruit tuturor milostivire și iertare, iar celor bolnavi, și vindecarea trupească, semn al vieții îmbelșugate a Împărăției, unde orice lacrimă va fi ștearsă. Asemenea Mariei, discipolii sunt chemați să aibă grijă unii de alții, dar nu numai atât. Ei știu că inima lui Isus este deschisă tuturor, fără excludere. Tuturor trebuie să le fie vestită Evanghelia Împărăției și caritatea creștinilor trebuie să se îndrepte spre toți cei care sunt în nevoie, pur și simplu pentru că sunt persoane, fii ai lui Dumnezeu.
4. Această vocație maternă a Bisericii față de persoanele nevoiașe și bolnave s-a concretizat, în istoria sa bimilenară, într-o foarte bogată serie de inițiative în favoarea celor bolnavi. Atare istorie de dăruire nu trebuie uitată. Ea continuă și astăzi în lumea întreagă. În țările în care există sisteme sanitare publice suficiente, activitatea congregațiilor catolice, a diecezelor și a spitalelor lor, pe lângă furnizarea unor cure medicale de calitate, caută să pună persoana umană în centrul procesului terapeutic și să desfășoare cercetarea științifică în spiritul respectului față de viață și de valorile morale creștine. În țările în care sistemele sanitare sunt insuficiente sau inexistente, Biserica lucrează pentru a oferi oamenilor cât mai mult posibil pentru îngrijirea sănătății, pentru eliminarea mortalității infantile și îndepărtarea unor boli cu largă răspândire. Pretutindeni ea încercă să ofere cure, chiar și când nu este în măsură să vindece. Imaginea Bisericii ca ”spital de campanie”, primitor cu toți cei care au fost răniți de viață, este o realitate foarte concretă, pentru că în unele părți ale lumii numai spitalele misionarilor și diecezelor furnizează curele necesare populației.
5. Memoria lungii istorii de slujire a celor bolnavi este motiv de bucurie pentru comunitatea creștină și, în special, pentru cei care desfășoară în prezent această slujire. Dar privirea spre trecut trebuie să fie făcută pentru a se lăsa în primul rând îmbogățiți. De la trecut avem de învățat: generozitatea până la sacrificiul total a multor fondatori de institute în slujirea bolnavilor; creativitatea, sugerată de caritate, a multor inițiative întreprinse în decursul secolelor; efortul din domeniul cercetării științifice pentru a oferi bolnavilor cure inovatoare și demne de încredere. Această ereditate a trecutului ajută la o bună planificare a viitorului. De exemplu, la a feri spitalele catolice de riscul unei mentalități de întreprindere, care în toată lumea caută să ducă îngrijirea sănătății în domeniul economiei de piață, ajungând să-i elimine pe cei săraci. Inteligența organizatorică și caritatea cer mai degrabă ca persoana bolnavului să fie respectată în demnitatea ei și să fie menținută întotdeauna în centrul procesului de îngrijire. Aceste orientări trebuie să fie proprii chiar și creștinilor care lucrează în structurile publice și care, prin slujirea lor, sunt chemați să dea o bună mărturie pentru Evanghelie.
6. Isus a lăsat în dar Bisericii puterea sa de vindecare: ”Acestea sunt semnele care îi vor însoți pe cei care cred: (…) își vor pune mâinile peste cei bolnavi și ei se vor vindeca” (Mc 16, 17-18). În Faptele apostolilor citim descrierea vindecărilor săvârșite de Petru (cf. Fap 3,4-8) și de Paul (cf. Fap 14, 8-11). La darul lui Isus îi corespunde îndatorirea Bisericii, care știe că trebuie să ducă asupra celor bolnavi aceeași privire bogată în blândețe și compasiune a Domnului său. Pastorația sănătății rămâne și va rămâne întotdeauna o îndatorire necesară și esențială, de trăit cu reînnoit elan începând din comunitățile parohiale până la cele mai excelente centre de cură. Nu putem să uităm aici blândețea și perseverența cu care multe familii îi însoțesc pe copii, părinți și rudele bolnavi cronici sau cu dizabilități grave. Curele prestate în familie sunt o mărturie extraordinară de iubire față de persoana umană și trebuie sprijinite printr-o recunoaștere adecvată și prin politici adecvate. Între timp, medicii și infirmierii, preoții, persoanele consacrate și voluntarii, rudele și toți cei care se angajează la îngrijirea bolnavilor participă la această misiune bisericească. Este o răspundere împărtășită care îmbogățește valoare slujirii de zi cu zi a fiecăruia.
7. Mariei, maica blândeții, vrem să-i încredințăm pe toți cei bolnavi cu trupul și cu sufletul ca să-i susțină în speranță. Îi cerem totodată să ne ajute să fim primitori față de frații infirmi. Biserica știe că are nevoie de un har special pentru a fi la înălțimea slujirii evanghelice de îngrijire a celor bolnavi. De aceea, rugăciunea la Maica Domnului să ne vadă pe toți uniți într-o suplică insistentă pentru ca orice mădular al Bisericii să trăiască cu iubire vocația la slujirea vieții și a sănătății. Fecioara Maria să mijlocească pentru cea de-a XXVI-a Zi mondială a bolnavului, să ajute persoanele bolnave să trăiască propria suferință în comuniune cu Domnul Isus și să-i sprijine pe cei care se îngrijesc de ei. Tuturor – bolnavi, operatori sanitari și voluntari – le împart din inimă Binecuvântarea apostolică.
Din Vatican, 26 noiembrie 2017,
Solemnitatea Cristos, regele universului».
(rv - A. Dancă)
