”Dumnezeule, care conduci lumea cu înţelepciune şi iubire, ascultă rugăciunea pe care o înălţăm pentru patria noastră: fă să înflorească în dreptate şi bună înţelegere şi, prin viaţa cinstită a cetăţenilor şi chibzuinţa guvernanţilor, să înainteze pe calea binelui şi a păcii”. Aceasta este rugăciunea pe care mons. Ioan Robu, arhiepiscop și mitropolit de București, a rostit-o la începutul Sfintei Liturghii pentru România pe care a celebrat-o miercuri, 29 noiembrie 2017, la Roma. Celebrarea euharistică a avut loc la 11.30 în biserica ”Santa Maria in via Lata”, din centrul istoric al Romei, și a fost organizată cu ocazia Zilei Naționale a României și a Centenarului Marii Uniri. Manifestarea religioasă a fost lansată și promovată de ambasadorul României pe lângă Sf. Scaun, Liviu-Petru Zăpîrțan. Sfântă Liturghie a fost celebrată în limba română, cu excepția predicii și a Rugăciunii credincioșilor. Alături de ambasadorul României în Italia, George Bologan, au participat mai mulți prelați din departamentele Curiei Romane și Sfântului Scaun, membri ai Corpului Diplomatic acreditat în Italia și pe lângă Sf. Scaun, preoți și credincioși români – romano-catolici, greco-catolici și ortodocși. După Sfânta Liturghie pentru România, ambasadorul Zăpîrțan a prezentat un scurt discurs despre înalta semnificație simbolică a acestei inițiative religioase. Manifestarea a fost înfrumusețată de participarea grupului coral român ”Arpeggio & Roua".
Aspirațiile cu privire la parcursul țării, în acest moment al istoriei, au fost exprimate nu doar la începutul Sfintei Liturghii pentru România, dar și la «Rugăciunea universală a credincioșilor». ”Să ne rugăm pentru România noastră”, s-a cerut la una dintre invocațiile spuse în italiană, ”pentru ca fiind credincioasă tradiției sale creștine, cu ajutorul sfinților săi, să păstreze valorile pe care se întemeiază civilizația sa și să contribuie cu eficacitate la edificarea casei comune a noii Europe”. Alte rugăciuni au avut în vedere misiunea celor care se află astăzi la conducerea țării: ”Să ne rugăm pentru cei care au responsabilități publice – legiuitori, guvernanți, administratori, cei care apără libertatea și siguranța cetățenilor – pentru ca fiind mereu atenți la necesitățile celor mai slabi și neapărați, să promoveze cu onestitate și înțelepciune cele folositoare creșterii întregului popor”. În contextul centenarului Marii Uniri, rodul jertfei a nenumărați eroi, cunoscuți și necunoscuți, s-au făcut rugăciuni și ”pentru cei care au slujit patria până la sacrificiul vieții și pentru cei căzuți în apărarea binelui comun, pentru ca Domnul să-i primească în pacea celor drepți, iar amintirea lor să fie pentru noi imbold la loialitate și concordie”.
Lecturile biblice ale Sfintei Liturghii au proclamat pericopa de la Isaia (Is 32,15-18), în care se spune că pacea este rodul dreptății, și evanghelia de la Matei (7,21.24-27) cu imaginea casei construită cu temelia pe stâncă. La predica Sfintei Liturghii, prezentată în italiană, mons. Ioan Robu a subliniat că ”istoria unui popor are, în sărbătorile sale naționale, un moment forte de conștientizare a ceea ce constituie temelia și norma binelui comun, la masă a valorilor care trebuie să se raporteze la Dumnezeu, care ne este Tată, de la care coboară orice legătură de fraternitate. Pentru a da glas acestei conștientizări, vrem să ne îndreptăm privirea spre Cristos care pe cruce a stabilit pactul universal de reconciliere și de pace”. (…) ”În pagina Evangheliei pe care am ascultat-o se vorbește de o casă care nu se va prăbuși niciodată, pentru că este construită pe stâncă. Acest fapt este valabil atât pentru viața personală, cât și pentru viața unui întreg popor”. La încheierea Predicii de pe munte, Isus spune: «Oricine ascultă aceste cuvinte ale mele și le împlinește va fi asemenea cu bărbatul înțelept care și-a construit casa pe stâncă» (v. 24). Numai în acest fel, de fapt, casa nu se va prăbuși. A construi pe Cristos și împreună cu Cristos înseamnă a construi pe o temelie care se numește iubire. (…) Înseamnă a putea să începi din nou de la capăt și să întemeiezi pe voința sa toate dorințele, așteptările, visele, ambițiile și proiectele proprii. Isus din Nazaret, Dumnezeu care s-a făcut om, stă alături de noi și la bine și la greu. El este, în realitate, temelia adevăratei umanități”.
Acest adevăr, a spus mai departe mons. Robu, este valabil și pentru viața unui popor. ”Nu fără temei, Isus îi compară pe cei care ascultă cuvintele sale și le împlinesc cu un om înțelept care și-a construit casa pe stâncă. A fi înțelept înseamnă a ști că trăinicia casei depinde de alegerea temeliei. E nechibzuință, de fapt, a-ți construi viața pe nisipurile mișcătoare când o poți face pe stâncă, având astfel o casă în stare să reziste la orice furtună. E nechibzuință a construi casa pe un teren care nu oferă garanția că rezistă în clipele mai grele. Teama de nereușită poate să frâneze, uneori, chiar și visurile cele mai frumoase. Poate paraliza voința și să ne facă incapabili de a crede că poate exista o casă construită pe stâncă”.
Pe de altă parte, a mai spus mons. Robu, temelia României are mereu nevoie de dreptate și adevăr. ”Nu se poate prăbuși o casă întemeiată pe stâncă! Putem conta pe fundamentul care nu se va prăbuși niciodată, pe Isus Cristos Domnul Nostru. Aceasta este credința care i-a sprijinit pe Părinții noștri care, încă de la început, își doreau o Românie întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu și pe credința poporului său. În acest fel, de o sută de ani, ei au trăit ziua unității și identității naționale ca pe un imn de înviere după seculare și grele aspirații: «Dreptatea ta, Doamne, este dreptate veșnică și adevăr este legea ta» (cf. Ps 118/119, 142). Dreptatea și adevărul, la temelia României noastre. Mărire în cer lui Dumnezeu! Pace pe pământ! Ziua învierii să lumineze neamurilor” (episcopul eparhiei de Gherla, cardinalul Iuliu Hossu). Dreptatea și adevărul, acel ”adevăr care ne va face liberi” (cf. In 8,32).
Vorbind apoi de sărbătoarea unității și identității naționale, mitropolitul catolic al Bucureștiului a spus că ”îi suntem recunoscători lui Dumnezeu, împreună cu numeroșii conaționali prezenți în Italia, pentru că putem începe chiar aici, la Roma, la mormintele apostolilor, celebrările centenarului unității și identității naționale a României. La această Sf. Liturghie îi mulțumim Domnului pentru darul credinței care a însoțit și însuflețit atâtea generații în îndeplinirea datoriei lor și în edificarea unei țesut social încă insuficient de ancorat în rădăcinile morale și religioase ale Europei noastre și ale României noastre. Trăim aceste momente de memorie amintindu-i și rugându-ne pentru toți cei căzuți în războaie și pentru toate victimele urii, terorismului și asupririi. Aducem un omagiu tuturor oamenilor de bună voință care și-au dăruit viața pentru a promova valorile libertății, dreptății, toleranței și democrației, cerându-i Domnului darul păcii și al reconcilierii în țara noastră și în toate țările din lume”.
În fine, arhiepiscopul Robu a remarcat că Centenarul Marii Unirii este, în același timp, și centenarul marilor speranțe. ”Aș vrea mult”, a spus prelatul catolic român, ”ca celebrând Sărbătoarea Unității naționale să ajungem să construim raporturi tot mai autentice și sincere de dialog, respect reciproc și pace, și de promovare a adevăratului Bine comun al oamenilor. Este nevoie astăzi de persoane care să fie credincioase și credibile, gata să răspândească în orice domeniu al societății acele principii și idealuri creștine din care se inspiră activitatea lor. Este nevoie de umanizarea lumii, adunându-i pe cei pe care lumea îi respinge și tratându-i cu demnitate: săraci, oameni în vârstă, copii, bolnavi, familii necăjite, tineri dezamăgiți, imigranți, purtători de handicap… Este cu siguranță greu, căci credința este întotdeauna expusă la multiple provocări, dar când ne lăsăm atrași de Dumnezeu, care este Adevărul, drumul se face mai hotărât pentru că se simte puterea iubirii sale. Să ne ocrotească și să ne asiste pururi Maria, Maica lui Dumnezeu și Regina păcii! Dumnezeu să binecuvânteze România!”.
(rv – A. Dancă)
