Sfântul Părinte a primit ieri în audiență, în Sala Clementină din Palatul Apostolic, participanții la cursul de formare pentru clerici și laici organizat de Tribunalul apostolic Rota Romana pe tema ”Noul proces matrimonial și procedura Super Rato”. Cursul a fost promovat în vederea punerii în aplicare a noilor proceduri stabilite de papa Francisc prin cele două documente motu proprio ”Mitis Iudex Dominus Iesus” și ”Mitis et misericors Iesus”. Ambele documente, a remarcat pontiful, ”au izvorât dintr-un context sinodal, sunt expresia a unei metode sinodale și punctul de sosire a unui serios parcurs sinodal”.
Papa Francisc: «Întorcându-vă în comunitățile voastre, străduiți-vă să fiți misionari și mărturisitori ai spiritului sinodal, care stă la originea acestora, precum și ai consolării pastorale, care este scopul acestei noi legislații matrimoniale, pentru a întări credința poporului sfânt al lui Dumnezeu prin intermediul carității. Spiritul sinodal și consolarea pastorală să devină forma acțiunii voastre în Biserică, mai ales în acel domeniu atât de sensibil cum este familia aflată în căutarea adevărului cu privire la starea conjugală a soților. Cu această atitudine, fiecare dintre voi să fie un colaborator loial al episcopului său, căruia noile norme îi recunosc un rol determinant, mai ales în procesul scurt (sau ”abreviat”), întrucât episcopul este ”judecătorul nativ” al Bisericii particulare».
Sfântul Părinte a subliniat mai departe că în slujirea lor, ei sunt ”chemați să fie aproape de solitudinea și suferința credincioșilor care așteaptă de la justiția bisericească ajutorul competent și faptic pentru a putea regăsi pacea conștiințelor și voința lui Dumnezeu cu privire la reprimirea lor la Împărtășanie”. Exprimându-și dorința ca alte cursuri asemănătoare să fie organizate și în diferite părți ale Bisericii, papa a spus că noile norme canonice privind procesul matrimonial sunt ”expresie a Bisericii care este capabilă să primească și să îngrijească pe cel rănit în diferite feluri de viață” și, în același timp, ”rechemare la angajarea pentru apărarea sacralității legăturii matrimoniale”.
La doi ani de la promulgarea noilor norme canonice papa Francisc, ”în virtutea oficiului de episcop al Romei și Succesor al lui Petru”, a precizat în mod ”definitiv” cu această ocazie câteva aspecte fundamentale ce țin de aplicarea noilor proceduri, în special în ce privește rolul episcopului diecezan ca ”judecător personal și unic în procesul abreviat (brevior)”.
«1. Episcopul diecezan, în virtutea oficiului său pastoral, este judecător personal și unic în procesul abreviat (mai scurt).
2. Prin urmare, figura episcopului diecezan-judecător este arhitrava, principiul constitutiv și elementul discriminant al întregului proces abreviat, instituit prin cele două motu proprio.
3. În procesul mai scurt se cer ”ad validitatem” două condiții inseparabile: episcopatul și faptul de a fi capul unei comunități diecezane de credincioși (cf. can. 381 § 2). Dacă lipsește una dintre cele două condiții, procesul abreviat nu poate avea loc. Instanța trebuie să fie judecată printr-un un proces normal.
4. Competența exclusivă și personală a episcopului diecezan, pusă în criteriile fundamentale ale procesului mai scurt, face referință directă la eclesiologia Conciliului Vatican II care ne amintește că numai episcopul are deja, prin consacrare, plinătatea întregii puteri care este ad actum expedita, prin intermediul unei missio canonica.
5. Procesul abreviat nu este o opțiune pe care episcopul diecezan o poate alege, ci o obligație care îi revine din consacrarea sa și din missio pe care a primit-o. El are competență exclusivă în cele trei faze ale procesului mai scurt: instanța trebuie întotdeauna adresată episcopului diecezan; instructoria, cum am spus deja în discursul din 12 martie anul trecut la cursul de la Rota Romana, episcopul trebuie să o conducă ”întotdeauna ajutat de vicarul judecătoresc sau de un alt instructor, chiar laic, de asesor și întotdeauna în prezența apărătorului legăturii”. Dacă episcopul nu are clerici sau laici canoniști, caritatea, care distinge oficiul episcopal, a unui episcop din vecinătate poate să-i vină în ajutor pentru timpul necesar. În plus, amintesc că procesul mai scurt trebuie să se încheie de obicei într-o singură sesiune, cerându-se drept condiție necesară evidența absolută a faptelor care dovedesc nulitatea unirii, pe lângă consimțământul celor doi soți; în fine, decizia care trebuie pronunțată coram Domino este întotdeauna și numai a episcopului diecezan.
6. A încredința procesul mai scurt tribunalului interdiecezan (fie celui mai apropiat, fie al mai multor dieceze) ar duce la denaturarea și diminuarea figurii episcopului ca părinte, cap și judecător al credincioșilor săi la un simplu semnatar al sentinței.
7. Milostivirea, unul din criteriile fundamentale care asigură mântuirea (salus), cere ca episcopul diecezan să facă cât mai devreme procesul mai scurt: în cazul în care nu s-ar considera pregătit în prezent să-l facă, trebuie să trimită cauza la un proces normal, care oricum trebuie să fie condus cu solicitudinea cuvenită.
8. Proximitatea și gratuitatea, după cum am spus de mai multe ori, sunt cele două nestemate de care au nevoie cei săraci, pe care Biserica trebuie să-i iubească mai presus de toate.
9. Cu privire la competența, în a primi recursul împotriva sentinței afirmative în procesul mai scurt, a mitropolitului sau a episcopului indicat în noul canon 1687, se precizează că noua lege a conferit decanului de Rota Romana o potestas decidendi nouă și, prin urmare, constitutivă în ce privește respingerea sau admiterea recursului.
În fine, țin să afirm în mod clar că aceasta are loc fără a cere permisiunea sau autorizația vreunei instituții sau a Signaturii Apostolice».
(rv – A. Dancă)
