(Duminica Samarineanului milostiv)
Nimeni nu poate da ceea ce nu are. Nu știm ierta decât în măsura în care suntem iertați, nu știm iubi decât dacă am fost iubiți mai întâi. Aceasta este moștenirea pe care cu toții am primit-o: în Isus Cristos iertarea și iubirea lui Dumnezeu s-au revărsat peste noi.
Evanghelia de astăzi, prin parabola Samarineanului milostiv, în mod simbolic, ne explică în ce fel toate acestea s-au împlinit. Vedem așadar un om care coboară de la Ierusalim spre Ierihon. Pentru cei care îl ascultă pe Isus este clar faptul că Ierusalimul este cetatea lui Dumnezeu, iar Ierihonul cea a neascultării. Traseul urmat de omul nostru este deci și unul spiritual și umanitatea întreagă este de aceea cuprinsă în această figură evanghelică. În Adam și împreună cu el, creația se îndepărtează de Gradina Raiului și de Dumnezeu datorită neascultării. Pe căile acestei lumi răzvrătite omul devină prada ușoară pentru cel rău și profeția legată de moarte în cazul atingerii fructului oprit începe să se împlinească. Abel vărsându-și sângele este primul dintr-o lungă serie regăsită simbolic în rănile omului ce se îndreaptă spre Ierihon. Nici Legea, nici cultul Templului nu pot vindeca astfel de răni. Pot doar să constate păcatul și moartea, însă precum preotul și levitul ce le personifică, privesc și trec, parte a aceleiași umanități ce se îndepărtează inexorabil de Cetatea lui Dumnezeu.
Cine să fie atunci cel de-a treilea personaj ce se oprește lângă omul nostru? Nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu, numit samarinean de către farisei, care se coboară din Împărăția Cerurilor înspre Ierihonul cotidianului nostru, nu prin neascultare, ca și ceilalți, ci din umilință și iubire pentru noi. Untdelemnul și vinul sunt semnele adevăratei vindecări pe care El o aduce. Interpretate de către Părinții Bisericii drept simboluri ale sacramentelor, sunt remediile pe care Biserica lui Cristos ni le pune la dispoziție ori de câte ori intortocheatele noastre căi ne poartă din nou pașii înspre Ierihon. Răniți, putem recurge la ele, primind iertare, mângâiere și vindecare. Biserica este această misterioasă Casă de oaspeți care pe toți cei răniți trebuie să-i primească și să-i îngrijească, fiindcă Isus a plătit deja pentru noi.
Întrebarea de la începutul Evangheliei capătă astfel noi valențe. Descoperim nu doar cine este aproapele nostru față de care trebuie să ne manifestăm iubirea, adică toți răniții acestei vieți. Descoperim mai ales cine s-a apropiat de noi atunci când eram morți din cauza păcatelor, cine a luat asupra lui rănile noastre plătind cu Viața lui: Isus, Fiul lui Dumnezeu. Iubiți astfel, iertați și vindecați, să facem și noi la fel, dăruind mai departe ceea ce am primit.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Lc 10,25-37
Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.
