Pe 14 septembrie 2017, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, a fost inaugurată și binecuvântată în Liban, o statuie a Sfântului Charbel Makhluf (1828-1898), având o înălțime de 27 de metri și o greutate de 40 de tone. În interiorul statuii se află și o relicvă de-a Sfântului. O figură extraordinară care trebuie aprofundată.
Al cincilea fiu al unei familii de țărani, Youssef Antoun a rămas orfan de tată la vârsta de trei ani. Mama s-a recăsătorit doi ani mai târziu cu un om foarte credincios, care l-a apropiat de rugăciunea zilnică. De mic și-a manifestat înclinația către o viață contemplativă. La vârsta de 22 de ani a fugit de acasă și a început noviciatul în Ordinul maronit libanez, cel mai vechi ordin al Bisericii Catolice Maronite. A ales numele „Charbel”, care înseamnă „istoria lui Dumnezeu”, în onoarea unui martir antiohian.
A studiat filozofia și teologia sub îndrumarea lui Nimatullah Youssef Kassab, canonizat și el. A fost hirotonit preot în anul 1859. S-a întors apoi în Mănăstirea Sfântului Maron din Annaya, unde anterior a emis voturile perpetue și a trăit în totală ascultare față de superiori. Viața sa de zi cu zi nu era obișnuită. Postea și veghea neîncetat, stând ore în șir în genunchi în fața Preasfântului Sacrament. Sfânta Liturghie se afla în centrul zilei, pentru care se pregătea cu mare grijă. Ieșea din mănăstire doar cu permisiunea superiorilor, pentru a vizita bolnavii și pentru a administra Sfintele Taine. Deoarece simțea nevoia unei mai mari apropieri față de Dumnezeu, în anul 1875 cere permisiunea de a se retrage ca eremit, într-un schit care aparținea mănăstirii. Și-a petrecut acolo ultimii 24 de ani ai vieții, murind în faimă de sfințenie în Ajunul Crăciunului din anul 1898, după opt zile de agonie cauzată de un accident vascular cerebral, care a avut loc în timp ce ridica Trupul și Sângele Domnului.
La scurt timp după ce a fost îngropat, din mormânt a apărut o lumină intensă, vizibilă din depărtare în timpul nopții. Acest fenomen a atras o mulțime de oameni. Temându-se ca trupul său să nu fie furat, călugării au decis să-l mute într-o capelă din interiorul mănăstirii. S-a putut constata că trupul său este intact: acesta emana un lichid roșu care avea proprietăți miraculoase. A continuat să emane acest lichid timp de 79 de ani, până în anul 1977, când Charbel a fost proclamat sfânt. Medicul Georges Chokrallah, unul dintre martorii procesului de beatificare, a afirmat: „Împins de curiozitatea științifică, am încercat să descopăr secretul acelui trup și a lichidului. După ce le-am examinat timp de aproximativ 17 ani, de două sau de trei ori pe an, părerea mea personală, bazată pe studiu și pe experiență, este că au fost impregnate de o misterioasă forță supranaturală”.
Pelerini de diferite religii
O creștere a cazurilor de vindecare a avut loc la redeschiderea sicriului în anul 1950, în fața unei comisii formată din trei medici. „Mi-au raportat cazuri de orbi și de paralitici vindecați. De miracole nu au avut parte doar creștinii, ci și musulmanii. Din acest motiv, miracolele au ajuns să fie cunoscute în întreg islamul, iar bolnavii din toate părțile ajung la Annaya pentru a se ruga”, a scris în acea perioadă Mons. Nasri Rizcallah, referindu-se la diferitele convertiri care au însoțit vindecările fizice.
O femeie oarbă s-a vindecat inexplicabil
Printre miracolele cele mai recente se află și vindecarea lui Dafné Gutierrez, mama a trei copii, care și-a pierdut complet vederea în anul 2015, fiind diagnosticată cu sindromul Arnold-Chiari. Pe 16 ianuarie 2016, la sfatul prietenilor, femeia a intrat în Biserica Sf. Iosif din Phoenix (unde exista o comunitate maronită), care păstra temporar o relicvă a Sf. Charbel. Preotul i-a pus mâna pe cap și pe ochi, cerându-i lui Dumnezeu să o vindece, prin mijlocirea sfântului libanez. A doua zi, Dafné împreună cu familia sa au participat la Sfânta Liturghie. În dimineața următoare, femeia cu lacrimi în ochi, i-a spus soțului: „Te văd cu ambii ochi!”. „Dumnezeu a vindecat-o pe mama!” au început să exclame copiii. Vindecarea, inexplicabilă pentru știință, a fost confirmată printr-o examinare oftalmologică și de cinci medici care au vizitat-o pe femeie.
„Mulți s-au îndepărtat de Dumnezeu și de Biserică”
Probabil, cel mai faimos miracol atribuit Sf. Charbel a avut loc în anul 1993, în Liban. Nohad Al-Chami, o femeie credincioasă și mama a 12 copii, a fost lovită de paralizie la mână, la piciorul drept și la limbă. Examinările specialiștilor au constatat că boala era incurabilă. Primul născut a mers la mănăstirea din Annaya, de unde i-a adus ulei binecuvântat și puțin pământ, pe care l-a presărat în zonele bolnave. Pe 22 ianuarie, femeia a simțit o puternică durere la cap și în partea dreaptă a trupului. S-a rugat Fecioarei și Sfântului Charbel: „Faceți cum doriți, accept totul”.
Adormind, Nohad spune că a visat doi călugări care s-au apropiat de patul său, precedați de o rază de lumină. Unul dintre ei i-a spus: „Eu sunt părintele Charbel și eu te voi opera”. Celălalt călugăr era Sfântul Maron. Acesta a asistat-o până la sfârșitul operației. Femeia s-a trezit la două dimineața, așezată în aceeași poziție în care a lăsat-o al doilea călugăr. Mâna și piciorul nu mai erau paralizate și putea vorbi normal. În oglindă a observat apoi două cicatrici pe gât, una în dreapta și una în stânga.
Vestea miracolului s-a răspândit repede, astfel încât un preot și un medic au sfătuit-o să meargă pentru câteva zile în casa unuia dintre copiii ei pentru a se odihni. Dar Sfântul Charbel i-a apărut din nou în vis, pentru a o avertiza și pentru a-i explica că cicatricile aveau rolul de mărturie pentru Împărăția lui Dumnezeu: „Te-am rănit cu puterea lui Dumnezeu, ca ceilalți să te vadă, pentru că mulți s-au îndepărtat de Dumnezeu, de rugăciune și de Biserică”. A adăugat sfântul: „Rănile tale vor sângera în prima vineri și în data de 22 a fiecărei luni. Îți cer să vizitezi schitul pe data de 22 a fiecărei luni și să participi la Sfânta Liturghie pentru tot restul vieții”. De atunci, mii de pelerini au participat în fiecare lună la eveniment, constatând cicatricile sângerânde ale femeii, semn vizibil al puterii lui Dumnezeu, care a generat numeroase convertiri.
Traducere: Liviu Ursu
