Despre virtutea răbdării
Probabil ni se întâmplă fiecăruia să ne mai pierdem uneori răbdarea. Oare de ce?, ne-am putea întreba. Fii ai timpului nostru, plăsmuit din ce în ce mai mult de viteză, de grabă, năzuim, deseori, ca viaţa noastră să fie asemenea unui drum întins, neted, iluminat, fără pericole, pe care să-l parcurgem liniştiţi, fără probleme ori dificultăţi. Vrem, de asemenea, să ni se împlinească dorinţele fără prea mult efort, sacrificiu, trudă. Mai mult, voim schimbări rapide în viaţa noastră, să se schimbe cei de lângă noi, ţinem ca realitatea să fie diferită, iar lucrurile să meargă în direcţia dorită. Doar că, aşa cum prea bine ştim, nu există nicio baghetă magică pentru aceasta…
Într-adevăr, nimic nu se transformă peste noapte! Totul are nevoie de timp pentru a se schimba: şi noi, şi ceilalţi, şi realitatea din jur pe care ne-o dorim să fie altfel. Este nevoie de multă răbdare, căci, pe de o parte, nu ne putem schimba pe noi, nici pe alţii, nici situaţiile dificile din jur, cu forţa (graba strică treaba!), iar, pe de altă parte, tot ceea ce se construieşte repede, imediat, fără efort, nu este durabil ori calitativ. Răbdarea care ni se cere în astfel de momente nu este cea pasivă, ci este o atitudine activă, condimentată de speranţă: ea crede în schimbarea oamenilor, a situaţiilor, dar nu uită că fiecare are ritmul şi timpii săi! De aceea, fără a ne descuraja, ea ne invită la înţelepciune, la o ascultare atentă. Ca atare, să cugetăm, să căutăm mereu să înţelegem motivele pentru care ne supărăm, pentru ce o situaţie este aşa şi nu altfel, de ce o persoană (re)acţionează într-un mod şi nu într-un mod diferit, pentru ce o realitate este aşa şi nu după cum ne-o dorim etc.
Viaţa nu este deloc uşoară, aşa că avem cu toţii nevoie de această virtute a răbdării! Să nu ne descurajăm, indiferent de experienţele avute până acum în această privire. O putem învăţa, ne-o putem asimila. Să nu uităm că Dumnezeu are răbdare cu noi, aşa că putem învăţa şi noi să avem răbdare mai întâi cu noi, apoi cu alţii, cu momente grele prin care putem trece. În acest sens, persoana răbdătoare vede dincolo de evenimente, situaţii, trăieşte din credinţă, cu speranţă. Ea ştie că după noapte vine mereu ziua, şi că fiecare anotimp al vieţii îl pregăteşte pe celălalt, dar şi că tot ceea ce este frumos, dăinuie, s-a făcut cu efort, trudă, sacrificiu, dăruire şi cu multă… răbdare!
