(sec. al VI-lea înainte de Cristos)
profet
Către sfârşitul captivităţii babilonice a poporului ales (587-517 înainte de Cristos), Dumnezeu i-a ridicat pe profeţii Ageu şi Zaharia, care i-au pregătit sufleteşte pe evrei pentru eliberarea din robie, reconstruirea Templului din Ierusalim şi refacerea vieţii religioase şi sociale. Zaharia, al cărui nume înseamnă „Dumnezeu îşi aduce aminte”, este profetul cel mai des amintit în Noul Testament, după profetul Isaia, şi penultimul dintre profeţii numiţi minori, care, spre deosebire de profeţii mari – Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel –, au lăsat în urma lor o operă scrisă de proporţii reduse. Zaharia a fost chemat la misiunea de profet în acelaşi an cu Ageu, în 520; activitatea lui profetică a durat, probabil, până la terminarea reconstruirii templului din Ierusalim. Prin viziuni şi parabole, el a vestit chemarea lui Dumnezeu la pocăinţă, aceasta fiind condiţia necesară pentru împlinirea făgăduinţelor divine: „Aşa zice Domnul Sabaot: «Întoarceţi-vă către mine», zice Domnul Sabaot, «şi atunci mă voi întoarce şi eu către voi»” (Zah. I,3). Profeţiile lui Zaharia privesc viitorul poporului renăscut al lui Israel, viitorul apropiat şi viitorul mesianic. A sosit timpul pentru arătarea bunăvoinţei Domnului faţă de Israel: se fac pregătirile pentru reconstituirea Templului şi încep lucrările de reconstruire a Ierusalimului şi a celorlalte cetăţi ale lui Iuda, iar popoarele care s-au bucurat de distrugerea lor vor fi pedepsite.
Zaharia atrage atenţia, îndeosebi, asupra caracterului spiritual al renaşterii lui Israel, asupra sfinţeniei ce trebuie să fie realizată progresiv, o dată cu refacerea materială. Lucrarea divină a sfinţirii sufletelor va ajunge la desăvârşire în împărăţia lui Mesia; această renaştere este rodul exclusiv al iubirii lui Dumnezeu şi al atotputerniciei sale: „Aşa grăieşte Domnul Sabaot: «Iată, Eu voi izbăvi poporul meu din ţările de la Răsărit şi din ţările de la Apus. Şi îi voi duce înapoi, şi ei vor locui în mijlocul Ierusalimului, şi ei îmi vor fi mie popor, iar eu le voi fi Dumnezeu, în credinţă şi dreptate»” (Zah 8,7-8). Legământul cuprinzând promisiunea mesianică făcută regelui David urmează a fi împlinit în oraşul Ierusalim: „Bucură-te, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci, iată, împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor; smerit şi călare pe măgar (asin), pe mânzul asinei” (Zah 9,9). Profeţia se va împlini cuvânt cu cuvânt în intrarea solemnă a lui Isus în oraşul sfânt, Ierusalim. Asinul, prin contrast cu calul folosit în război, simbolizează mesajul de pace al regelui Mesia: „El va vesti popoarelor pacea şi împărăţia lui se va întinde de la o mare până la cealaltă mare, de la Eufrat şi până la marginile pământului” (Zah 4. 9. 10). Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu faţă de poporul său este strâns unită cu o deschidere totală faţă de celelalte popoare, chemate şi ele să facă parte din împărăţia mesianică. „Ce fericire şi ce belşug va fi atunci! Grâul îi va veseli pe tineri, şi vinul dulce, pe tinere” (Zah 9,17). În această profeţie, evident mesianică, se întrevede Sfânta Euharistie, pâinea şi vinul devenite Trupul şi Sângele Domnului.
Zaharia, fiul lui Barahia, era născut în Galaad şi făcea parte din tribul lui Levi; la bătrâneţe, s-a întors din Caldeea în Ţara Sfântă, unde a săvârşit multe minuni şi a făcut profeţii cu un conţinut apocaliptic, privind sfârşitul lumii şi judecata divină, atât judecata particulară, cât şi cea universală. Se pare că a murit la o vârstă înaintată şi a fost îngropat în mormântul profetului Ageu.
Astăzi foarte rar întâlnit, numele personal Zaharia este des amintit în Sfânta Scriptură, deoarece a fost purtat de un rege al Israelului, de profetul revenirii din robie, de tatăl Sfântului Ioan Botezătorul şi de alţii. În limba ebraică, este format din două părţi: numele lui Dumnezeu, Iahve, şi un cuvânt care înseamnă a-şi aduce aminte. Zaharia înseamnă, exprimat pe larg: „Domnul şi-a adus aminte de rugăciunea mea îndelungată” – şi numele acesta era dat copiilor născuţi după îndelungate rugăciuni. Martirologiul Roman aminteşte şi un Sf. Zaharia, papă, comemorat la 22 martie, precum şi doi sfinţi Martiri cu acest nume.
