Maica Tereza de Calcutta și-a dedicat întreaga viață săracilor. A prețuit valoarea și demnitatea fiecărei ființe umane. Se considera un instrument al iubirii divine: „Sunt un creion în mâinile Domnului. El scrie ceea ce vrea”.
A compus poeme de iubire și de sensibilitate pentru cei mai săraci dintre săraci. Să reflectăm și aceste frumoase cuvinte ale sale din rugăciunea „Învață-mă Iubirea”:
Doamne, învață-mă să nu vorbesc
ca o aramă răsunătoare
sau ca un chimval zăngănitor,
ci cu iubire.
Fă-mă capabilă să înțeleg
și dăruiește-mi credința care mută munții,
cu iubire.
Învață-mă acea iubire care este întotdeauna răbdătoare și amabilă;
care nu este geloasă, îngâmfată, egoistă sau iritabilă;
iubirea care simte bucurie în adevăr,
întotdeauna pregătită să ierte,
să creadă, să spere și să îndure.
Fă ca atunci când toate lucrurile se vor termina,
se vor dizolva
și totul va fi clar,
să pot fi reflectarea constantă a iubirii Tale perfecte.
Traducere: Liviu Ursu
