de Massimo Introvigne
„Profesioniştii anti-homofobie” şi-au arătat în sfârşit adevărata faţă! (folosesc această expresie în aceeaşi manieră în care scriitorul Leonardo Sciascia – 1921-1989 – îi denunţa în mod categoric pe „profesioniştii anti-mafie”). Până nu de mult aceştia susţineau că legea împotriva homofobiei nu împiedică libera exprimare a opiniei asupra homosexualităţii, chiar dacă o să fie contrare părerii lor. A fost suficientă o mică piatră aruncată în ceea ce părea a fi un mecanism perfect pentru a-i irita într-atât încât să spună adevărul. Astfel, s-a strigat „luptaţi tovarăşi!”: legea împotriva homofobiei este necesară tocmai pentru a-i împiedica pe oameni să-şi exprime propriile idei despre homosexualitate atunci când acestea nu sunt conforme mentalităţii homosexuale majoritare, deoarece sunt considerate periculoase şi intolerabile, motiv pentru care sun pedepsite prin acţiuni penale şi închisoare.
Mica piatră a fost aruncată în timpul emisiunii „O dimineaţă de vară” (emisiune italiană) din 20 august când avocatul Giancarlo Cerrelli, vice-preşedintele Uniunii Juriştilor Catolici Italieni, l-a provocat pe activistul pro-homosexual de la Gay Center, Fabrizio Marrazzo, activist care dacă ar fi fotbalist ar fi considerat atacantul fără de care echipa pierde sigur. Avocatul catolic i-a atras atenţia activistului, care susţinea că legea anti-homofobiei este necesară pentru ca homosexualii să nu cadă victime violenţelor şi discriminărilor, că în Italia sistemul juridic oferă deja protecţie tuturor homosexualilor şi heterosexualilor care sunt agresaţi sau discriminaţi; liderul „jocului” pro-homosexual a fost lăsat în off-side, fără cuvinte. Cerrelli l-a făcut KO pe activist înşiruindu-i opiniile care, dacă vor fi exprimate liber după semnarea acestei legi, ar fi pedepsite de sistemul juridic italian (aceste interdicţii se găsesc şi în alte legislaţii), precum toate opiniile care i-ar face pe homosexuali să se simtă bolnavi, i-ar sfătui să apeleze la tratamente pentru a se vindeca sau că actul homosexual din punct de vedere moral este un act mereu dezordonat, aşa cum învaţă Catehismul Bisericii Catolice. Şi de această dată activistul nu a putut să-l contrazică pe avocatul catolic care a spus că după aprobarea legii astfel de opinii nu vor putea fi exprimate în mod liber fără a se teme de consecinţele juridice.
Iritate de succesul dialectic al lui Cerrelli în dezbaterea televizată, organizaţiile homosexuale au reacţionat prin binecunoscuta lor violenţă intelectuală. Franco Grillini, preşedintele Arcigay (Arhi-homosexual), a scris că „viciul prin care se confundă ştiinţa şi credinţa sau, mai rău, se lasă să fie considerate ştiinţifice prejudecăţi sociale sau religioase, constituie un act de indiscutabilă nesinceritate care, dacă este săvârşit de profesionişti adevăraţi, trebuie să fie denunţate şi pedepsite ca atare”. Este foarte interesant că în loc să spună că cel care ar trebui să fie pedepsit este Cerrelli face referire direct la „profesionişti adevăraţi”, sfătuind parcă Ordinul Avocaţilor din Italia să ia măsuri împotriva avocatului catolic.
Dar lucrurile se agravează pentru că în dezbaterea asociaţiilor homosexuale a intervenit politica. Deputatul şi liderul Stânga şi Libertatea din Comisia de Mediu a Camerei Deputaţilor, Alessandro Zan, a publicat o notă prin care cere televiziunii italiene Rai să fie interzisă prezenţa în cadrul emisiunilor sale „a oaspeţilor ultra-catolici şi homofobi”, cerând imediat „intervenţia Comisiei Parlamentare de Supraveghere”. „Este de neconceput”, scrie Zan, „ca serviciul public să devină promotorul unor teze, teorii şi personaje care exprimă opinii discriminatorii”. Cu această notă cazul Cerrelli, dar şi discuţia despre homosexualitate, face un salt de calitate. Oricine se opreşte să mediteze puţin asupra celor întâmplate observă că este vorba de o poziţie gravă şi totalitară. Un lider politic cere televiziunii naţionale să reducă la tăcere într-o discuţie politică şi culturală una dintre părţi! Oricine îşi exprimă opiniile contrare ideologiei dominante în ceea ce priveşte homosexualitatea trebuie să fie redus la tăcere şi exclus din discuţie (!)(?)(!).
Suntem alături de avocatul Giancarlo Cerrelli. La televizor Cerrelli a dus lupta cea bună, constrângându-i pe promotorii legii anti-homofobie să-şi arunce masca şi să spună ce gândesc şi ce vor cu adevărat. De azi înainte nimeni nu mai poate, din comoditate sau interese politice, să spună că nu a înţeles cum stau lucrurile. Scopul legii anti-homofobie este acela de a închide gura oricui îşi permite să spună că el nu este de acord cu ideologia homosexuală. Mai mult, prima dată doresc să-i închidă gura şi apoi să-l denunţe ordinului profesional al cărui membru este, pentru ca mai apoi să-l trimită la închisoare. Indiferent care este părerea noastră despre homosexualitate, este esenţial să înţelegem că asistăm la punerea pietrei de temelie pentru închisoarea destinată oamenilor liberi; Benedict al XVI-lea o numea „dictatura relativismului”; totalitarismul homosexual este versiunea actualizată a totalitarismelor secolului XX.
Traducere: Andrei Hrișman
Sursa:www.lanuovabq.it
