Dacă n-ar fi fost Domnul cu noi,
să spună Israel,
Dacă n-ar fi fost Domnul cu noi,
Când am fost asaltați,
Ne-ar fi înghițit de vii,
Când s-a aprins mânia lor împotriva noastră.
Ne-ar fi târât apele,
Un șuvoi ne-ar fi scufundat;
Atunci ar fi trecut peste noi
Ape înspăimântătoare.
Binecuvântat să fie Domnul,
Care nu ne-a dat pradă dinţilor lor.
Am fost eliberați precum o pasăre
Din cursa vânătorilor:
Cursa s-a sfărâmat
Și noi am scăpat.
Ajutorul nostru este în numele Domnului:
El a făcut cerul şi pământul.
Dacă n-ar fi fost Domnul cu noi, versetul ne amintește fidelitatea lui Dumnezeu și îi îndeamnă pe oameni să se încreadă în El pentru că în mod sigur va interveni la momentul oportun. Sfântul Ilarion ne amintește că natura omului este mândră atunci când trăiește în belșug și riscă să uite de Domnul; pe de altă parte, atrage atenția omului asupra intervenției constante și a puterii lui Dumnezeu care a făcut totul.
Un șuvoi ne-ar fi scufundat Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre această apă care curge cu viteză spunând că e simbolul mâniei dușmanilor: „Dumnezeu trimite încercări lui Israel pentru a-l face să crească prin smerenie însă nu permite ca poporul Său să fie scufundat. Ispitele folosesc pentru a ne întări și pentru a manifesta puterea lui Dumnezeu”.