Medicul oncolog João Carlos Resende, lucrează la spitalul de oncologie din Barretos (Brazilia), unul dintre cele mai mari din America Latină, unde ajung pacienți din întrega țară.
În ciuda agendei foarte încărcate, acesta și-a găsit puțin timp pentru a povesti despre o „întâlnire” pe care a avut-o cu Dumnezeu. Da, Dumnezeu deghizat într-un pacient. Mărturia oferă un exemplu de umanitate și de credință a acestui medic.
Iată textul integral:
„Săptămâna scurtă și obositoare, sufletul agitat, mintea într-un vârtej. Dumnezeu a decis să mă viziteze. Avea un trup subțire, fața plină de soare, mâinile cu asprimea celui care a muncit din greu toată viața și mirosul de lavandă amestecat cu cenușa unei sobe pe lemne. Vorbea atât de simplu și de frumos. Purta hainele cele mai bune, colorate, curate, cu câteva pete de la supa pe care a servit-o înainte de vizită. Încălțămintea de bumbac, cu dungi care nu se asortau cu bluza înflorată.... ah, dar era Dumnezeu și El le poate pe toate. Privirea sa m-a pătruns. Cum a putut Dumnezeu să se facă atât de mic? Mi-am amintit apoi că reușește să facă acest lucru foarte bine. Mi-am amintit că s-a făcut om, este pâine și va fi întotdeauna cel mai mare, micul Dumnezeu. Părea rușinos, îngrijorat de faptul că are vești, din păcate, nu foarte bune. Drumul, așteptarea în anticamera aglomerată și anii de luptă împotriva cancerului l-au obosit. Boala s-a schimbat, a progresat și s-a întors pentru a provoca durere. Acel medicament care producea oboseală și grețuri chiar și acelor puține kilograme atât de fragile, era încă o dată necesar”.
„Domnule doctor, nu-mi spuneți”.
„Fața lui s-a întristat, și m-a durut tare mult să-l văd pe Dumnezeu făcut trup acolo, înaintea mea.
Doamnă, nu vă întristați. Am o inimă sensibilă și s-ar putea să încep să plâng. M-a privit și am putut să-i văd ochii înțelepți strălucind, în timp ce-mi spunea: „Mă voi întrista acasă, pentru ca să nu mă vedeți”.
„Cât de mult bine mi-a făcut. Cum poate Dumnezeu să mă viziteze în acest fel? Oboseala mi-a trecut. A mai rămas loc doar pentru emoție. Am examinat acel mic trup. Inimă tare și zgomotoasă, plămâni care suflau în mine spiritul vieții, și am contemplat zâmbetul cel mai frumos. Mă gândeam la cât de mult aș fi vrut să pot elimina cu mâinile mele toate acele tumori, și în același timp mă emoționam deoarece cu acea vizită Dumnezeu elimina tumorile mele, nu pe acelea fizice”.
„Doamnă, vă prescriu acel medicament deranjant. Este nevoie de el pentru a controla boala”.
Cu umilință mi-a răspuns: „Dacă trebuie...”.
„În cele din urmă, după câteva minute eterne de har, Dumnezeu m-a privit și mi-a spus: „Doctore, inima mea este mare și bună”. „Dumnezeule! Ce inimă!”.
Emoționat, am cerut doar o îmbrățișare și am mulțumit pentru tot. Am câștigat foarte mult. Am câștigat o fotografie, afecțiunea și certitudinea că Dumnezeu este întotdeauna cu mine și mă vizitează în diferite moduri. Astăzi El m-a vizitat și mi-a dat puterea să merg înainte. Ieșind din sală mi-a spus: „Dumnezeu să fie cu tine, doctore!”. I-am răspuns: „Am fost cu El, doamnă”.
Traducere: Liviu Ursu
