de Marilia Saveri
Suntem obișnuiți să vedem cupluri care își fac rău, despărțindu-se și apoi împăcându-se la fiecare trei minute. Suntem obișnuiți să vedem persoane care încep relație după relație. Oameni care merg la „vânătoare” la petreceri și în aplicații pentru întâlniri. Persoane care acceptă să primească mult mai puțin decât ceea ce merită. Aceasta este problema: suntem obișnuiți cu toate aceste lucruri.
Odată cu trecerea anilor, frustrările acumulate în viață tind să-i facă pe mulți să accepte orice. Ceea ce este interesant este reprezentat de faptul că în fiecare zi ne întrebăm unde este iubirea adevărată. Când a fost ultima dată când ai primit flori? O scrisoare cu fraze care să nu fi fost copiate de pe internet? Un gest simplu, de neprețuit, făcut fără grabă?
Ne-am înăsprit atât de mult?
Unele persoane rămân surprinse în așteptarea acelora care nu se decid niciodată. Cine nu ia nicio decizie... în realitate ia una. Fiecare relație necesită efort, alegeri și renunțări. Iar cine nu știe acest lucru trebuie măcar să aibă un minim de respect și considerație, pentru a nu distruge viața unei alte persoane. Trebuie să avem tactul de a fi transparenți. Iubirea implică așteptare, da, dar nu trebuie să așteptăm pe vecie. Nu ar trebui să fie așa.
Este frumos când privești în jurul tău și găsești pe cineva care a ales să rămână. Cineva care merită să-i dăruiești timpul și iubirea ta. O persoană, în lumea căreia nu trebuie să te forțezi pentru a intra. Atunci când există o complicitate adevărată, ne umplem de căldura umană. Și este corect să fie așa. Cu manifestări concrete de afecțiune.
Iubirea nu se cerșește. Există conflicte, desigur, și există toate bucuriile și frustrările vieții în doi. Face parte din pachet. Din acest motiv, în grădina iubirii nostre, trebuie să punem în fiecare zi pământ și apă. Ambele persoane trebuie să o facă, deoarece iubirea se învață. Neîmpărtășirea detaliilor cu cealaltă persoană, teama de a exprima sentimentele sau trăirea într-o așteptare continuă, sunt inadmisibile. Trebuie să trăim relația cu cealaltă persoană în toate dimensiunile sale, în imensitatea sa. Atât de umană. Atât de divină.
Să știi un singur lucru: fii persoana pe care Dumnezeu te cheamă să fii. Acceptă iubirea numai dacă este pe măsura pe care o meriți. Și niciodată nu te mulțumi cu firimituri.
Traducere: Liviu Ursu
