Cei care vor să fie prieteni trebuie să se întâlnească. Pentru soți e același lucru. Când văd pe stradă cupluri învârstă care se țin de mână, mă gîndesc: nu ”sfinți imediat!”, ei sunt deja sfinți! Au trecut prin multe dificultăți: între ei, cu copiii, serviciu, neîmplinirile vieții, și, la sfârșit,... au știut să iubească. De aceea sunt deja sfinți. Viața, uneori, pe prieteni îi face să urmeze drumuri diferite, dar au multe ore petrecute împreună. Au râs împreună, au studiat împreună, au trecut prin momente triste și fericite împreună. Apoi când își vorbesc e ca și cum nu s-au auzit de 5 minute. Momentele petrecute împreună au format o bază solidă. Așa e pentru Dumnezeu. Isus la un moment dat zice: „ v-am numit prieteni” (Io 15,15). Între creaturi și Creator este o mare diferență; chiar și așa a doua Persoană a Sfintei Treimi ne numește prieteni. Cum ar putea să se întărească și să crească această prietenie dacă ne întâlnim cu Dumnezeu doar la Liturghia de duminică, în cele mai fericite cazuri. Nu este absurd? Ne mulțumim cu catehismul învățat (bine sau rău) pe când eram copii, dar nepotrivit pentru adulți. Trebuie să cultivăm prietenia cu Isus, revăzând viața Sa citind mereu Evanghelia. Toți sfinții au dedicat rugăciunii timp îndelungat, iar nouă ni se pare mult să mergem la Liturghie în fiecare zi.
Traducere: AMR
