Aduceți mulțumiri Domnului pentru că este bun,
Pentru că în veac este iubirea Lui.
Să spună cei răscumpărați de Domnul,
Pe care i-a răscumpărat din mâna asupritorului
Și i-a adunat din diferite ţări,
Din răsărit şi din apus,
De la miazănoapte şi de la miazăzi.
Unii rătăceau în pustie pe căi pierdute,
Fără să găsească o cetate în care să locuiască.
Erau flămânzi şi însetaţi,
Se împuțina viața lor.
În strâmtorare au strigat către Domnul
Și El i-a izbăvit din tulburările lor.
I-a povăţuit pe o cale sigură,
Ca să meargă spre o cetate în care să locuiască.
Să-I mulțumească Domnului pentru iubirea Sa,
Pentru minunățiile Lui, în folosul oamenilor,
Pentru că a săturat sufletul însetat,
Sufletul flămând l-a umplut de bunătăţi.
Alții locuiau în întuneric şi în umbra morţii,
Prizonieri ai sărăciei și ai lanțurilor,
Pentru că s-au răzvrătit împotriva cuvintelor lui Dumnezeu
Și disprețuiseră planul Celui Preaînalt.
El a umilit inima lor cu osteneli:
Cădeau și nimeni nu-i ajuta.
În strâmtorare au strigat către Domnul,
Și El i-a izbăvit din tulburările lor.
I-a scos pe ei din întuneric şi din umbra morţii
Și a zdrobit lanuțurile lor.
Să mulțumească Domnului pentru iubirea Lui,
Pentru minunățiile pe care Le-a făcut în folosul oamenilor,
Pentru că a sfărâmat porţile de aramă
Și a frânt gratii de fier.
Alții, necugetați pentru comportamentul lor răzvrătit,
Sufereau pentru greșelile lor;
Refuzau orice fel de mâncare
Și aproape că atingeau pragurile morții.
În strâmtorare au strigat către Domnul,
Și El i-a izbăvit din tulburările lor.
A trimis cuvântul Său, i-a vindecat
Și i-a izbăvit din groapă.
Să mulțumească Domnului pentru iubirea Lui,
Pentru minunățiile pe care Le-a făcut în folosul oamenilor,
Lui să-i aducă jertfe de mulțumire,
Să istorisească faptele Sale în cântece de bucurie.
Alții, care coborau pe mare în corăbii
Și negustoreau pe marile ape,
Au văzut minunățiile Domnului în marea adâncă.
El a vorbit și s-a pornit un vânt furtunos
Care a înălţat valurile:
Urcau până la ceruri, coborau până în adâncuri;
Simțeau că slăbesc în pericol.
Șovăiau și se clătinau ca un om beat:
Toată îndemânarea lor dispăruse.
În strâmtorare au strigat către Domnul,
Și El i-a izbăvit din tulburările lor.
Furtuna a fost redusă la tăcere,
Au amuțit valurile mării.
S-au veselit văzând marea fără valuri,
Şi El i-a călăuzit la limanul mult așteptat.
Să mulțumească Domnului pentru iubirea Lui,
Pentru minunățiile pe care Le-a făcut în folosul oamenilor.
Să-L preaînalțe în adunarea poporului,
Să-L laude în sfatul bătrânilor.
A prefăcut râurile în pustiu,
În locuri însetate izvoarele de ape.
Şi pământul cel roditor în mlaștină,
Din cauza răutății locuitorilor săi.
Apoi a schimbat deșertul în întinderi de ape
Și pământul uscat în izvoare de ape.
Acolo i-a așezat pe cei flămânzi
Și ei au întemeiat o cetate în care să locuiască.
Au semănat ţarini și au plantat vii,
Care au produs roade îmbelșugate.
I-a binecuvântat și s-au înmulțit
Și nu a lăsat să scadă animalele lor.
Apoi s-au împuținat și au fost doborâți
De neliniște, de rău și de durere.
Cel Ce aruncă disprețul peste cei puternici,
Îi face să rătăcească în gol, fără căi.
Însă a ridicat pe cel sărac din mizerie
Și a înmulțit familiile lor precum turmele.
Să vadă drepții și să se veselească
Și toți răufăcătorii să-și astupe gurile.
Cine este înţelept să observe aceste lucruri
Și va înțelege dragostea Domnului.
Sfântul Augustin descrie acest psalm ca fiind „expresia milostivirii lui Dumnezeu, milostivire pe care o experimentează omenirea și de aceea cel care se lasă antrenat în această experiență descătușează în inima sa o iubirea deosebită față de Domnul; psalmul nu este scris pentru o persoană anume ci pentru întreg poporul lui Dumnezeu și este pus în fața noastră ca o oglindă în care să putem să ne recunoaștem”.
Să-I mulțumească Domnului pentru iubirea Sa pentru minunățiile Lui, în folosul oamenilor. Sfântul Casiodor ne spune că „tot ceea ce pare în noi demn de admirație și de laudă este milostivirea Domnului. Versetul este ca un refren care se repetă în psalm de patru ori, la fel cum aleșii Domnului vin din cele patru puncte cardinale”.
Pentru că a sfărâmat porţile de aramă și a frânt gratii de fier. Versetul amintește misterul pascal și sfântul Atanase consideră că „imaginea porților de aramă prefigurează coborârea Mântuitorului în iad pentru a-i elibera pe cei ținuți prizonieri în întuneric și a-i scoate pe cei din beznă, conform cuvintelor lui Isaia 49,9: Ca să zică celor robiţi: "Ieşiţi!" şi celor care sunt în întuneric: "Veniţi la lumină!"”.