”În acea zi de 13 martie eu nu eram la Roma, eram încă la Caracas”, spune într-un interviu la Radio Vatican cardinalul secretar de Stat Pietro Parolin, care acum patru ani, când cardinalul Jorge Mario Bergoglio a fost ales papă, era nunțiu apostolic în Venezuela. ”Știrea a ajuns la amiază, în timp ce la Roma era seară. Evident, a fost o mare surpriză pentru numele pe care și l-a luat, pentru faptul că a fost ales cardinalul Bergoglio, de care am auzit vorbindu-se dar care nu era prevăzută în acel moment alegerea sa ca papă, cel puțin presa nu-l prezenta printre «papabili». Un sentiment de mare surpriză, așadar, o surpriză mai ales în privința numelui Francisc, care nu făcea parte din seria papilor și care, în opinia mea, a focalizat imediat, într-un anume fel, caracteristicile noului pontif”.
Card. P. Parolin: ”În discursul său, făcut cu atâta simplitate, pace și seninătate, m-a impresionat în mod special această încredințare reciprocă, faptul că el s-a încredințat poporului și a cerut rugăciunea poporului pentru ca Dumnezeu să-l binecuvânteze, «poporul sfânt al lui Dumnezeu», cum îi place papei Francisc să spună. Pe de altă parte, atât păstorul s-a încredințat poporului cât și poporul, păstorului iar cu toții împreună, lui Dumnezeu. De aici a ieșit imaginea unei Biserici care înseamnă un a merge împreună, păstor și popor, cu încredere și încredințându-se toți rugăciunii, harului și milostivirii lui Dumnezeu”.
Sfântul Părinte a pus accentul încă din primele sale intervenții publice pe necesitatea de a fi o ”Biserică în ieșire”. Se poate observa deja, în decursul acestor patru ani, această viziune asupra Bisericii la care papa ține foarte mult?
Card. P. Parolin: ”Evident, este o cale lungă, un drum progresiv care am putea spune că a început odată cu Conciliul Vatican II, pe care papa Francisc vrea să fie cel care îl continuă în aplicarea sa în viața Bisericii. Mi se pare importantă această Biserică pe cale, această Biserică ce se deschide. O Biserică ce se deschide mai întâi de toate față de Domnul, o Biserică în ieșire spre Domnul său, spre Isus Cristos. Și tocmai pentru că Biserica este în ieșire către Isus Cristos, reușește să însoțească oamenii, să întâlnească lumea, să însoțească lumea în realitatea ei de fiecare zi. Mi se pare foarte important acest lucru și mi se pare că acest drum trebuie făcut împreună. Iată sinodalitatea! Biserica pe cale trebuie făcută împreună, dar sub călăuzirea Spiritului Sfânt. Așadar, o Biserică reunită de Spiritul Sfânt, unde fiecare este atent la glasul Spiritului și unde fiecare pune în comun chiar darurile pe care Spiritul le dăruiește pentru îndeplinirea acestei misiuni”.
În continuarea interviului acordat Radio Vatican, cardinalul Parolin a vorbit pe larg despre etapele marcante ale acestor patru ani de pontificat: Jubileul milostivirii, exhortația apostolică post-sinodală ”Amoris laetitia” și reforma Curiei romane, punând accentul, în demersurile acesteia din urmă, nu atât pe reforma structurală cât mai ales pe reforma interioară, pe ”reforma inimii”. Dar fiind alături de papa Francisc, ce primește de la el secretarul de Stat și creștinul Pietro Parolin?
Card. P. Parolin: ”Îi mulțumesc cu adevărat lui Dumnezeu! Ceea ce mă impresionează la papa Francisc este chiar acest mod al său de a citi cu ochii credinței realitatea și situațiile. De aici provine o mare seninătate de fond. El a spus-o de mai multe ori, dar eu chiar o simt în apropierea cu el. Este această seninătate de fond pentru care, în fața situațiilor, chiar și a celor mai grele, mai complexe – și multe sunt un motiv de îngrijorare și neliniște – se vede această capacitate de a privi lucrurile cu seninătate, de a ști că lucrurile sunt în mâna lui Dumnezeu și, de aceea, are capacitatea de a merge înainte cu tărie, de a merge înainte cu curaj. Aș spune că acest fapt mă ajută mult și în îndeplinirea răspunderilor mele și a rolului meu”.
(rv – A. Gisotti – A. Dancă)