Adevăratul post este a-l ajuta pe aproapele. Postul fals amestecă religiozitatea cu afacerile murdare și cu mita vanității. Acestea au fost cuvintele papei Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată vineri, 3 martie 2017, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican.
Comentând lecturile zilei (Is 58,1-9; Ps 50; Mt 9,14-15), pontiful a observat că tema centrală a acestora este postul, adică „penitența pe care noi suntem invitați să o facem în acest timp al Postului Paștelui” pentru a ne apropia de Domnul. Plecând de la versetele psalmului, Sfântul Părinte a remarcat că Dumnezeu preferă „inima smerită”, „inima care se simte păcătoasă și știe că este păcătoasă”. În ceea ce privește prima lectură, din Cartea profetului Isaia, episcopul Romei a pus în lumină faptul că Dumnezeu mustră falsa religiozitate a ipocriților care postesc în timp ce se îngrijesc de afacerile lor, îi asupresc pe muncitori și se ceartă „aplicând lovituri necinstite”: pe de o parte fac penitență și pe de alta săvârșesc nedreptăți, făcând „afaceri murdare”. Domnul, în schimb, cere un post adevărat, atent la aproapele. Cât privește postul fals, urmașul lui Petru a spus:
Papa Francisc: „Celălalt este postul 'ipocrit', un cuvânt pe care Isus îl folosește mult, este un post pentru a mă face văzut sau pentru a mă simți drept, dar între timp am făcut nedreptăți, nu sunt drept, exploatez lume. 'Dar eu sunt generos, voi face o ofertă consistentă Bisericii'. 'Dar spune-mi, tu îți plătești corect menajerele? Angajații tăi îi plătești la negru? Sau după cum spune legea, pentru a putea da de mâncare copiilor lor?'”.
Sfântul Părinte a povestit o întâmplare petrecută imediat după cel de-al Doilea Război Mondial trăită de părintele iezuit Pedro Arrupe, misionar în Japonia. Un bogat om de afaceri i-a făcut o donație pentru activitatea sa evanghelizatoare, însă cu el erau un fotograf și un jurnalist. Plicul conținea doar zece dolari.
Papa Francisc: „Acest lucru este același pe care noi îl facem când nu plătim ceea ce se cuvine oamenilor noștri. Luăm din penitența noastră, din gesturile noastre de rugăciune, din post, din pomană, luăm o mită: mita vanității, a ne face văzuți. Și aceea nu este autenticitate, aceea este ipocrizie. Pentru asta atunci când Isus spune: 'Când vă rugați faceți-o în ascuns, când dați de pomană nu sunați în trompetă, când postiți nu fiți posomorâți' este ca și cum ar spune: 'Vă rog, când faceți un lucru bun nu luați mita acestei fapte bune, este doar pentru Tatăl”.
Episcopul Romei l-a citat pe profetul Isaia, acolo unde Domnul le spune ipocriților care este adevăratul post. Cuvinte care par spuse „pentru zilele noastre”.
Papa Francisc: „Oare nu acesta este postul pe care îl vreau? Dezleagă lanţurile nelegiuirii, desfă legăturile jugului, trimite-i liberi pe cei zdrobiţi; înlăturaţi orice jug? Nu consistă oare în a împărți pâinea cu cel înfometat, în a-i primi în casă pe cei săraci, fără adăpost; în a-l îmbrăca pe cel pe care îl vezi dezbrăcat și a nu-i lăsa deoparte pe cei din neamul tău?'. Să ne gândim la aceste cuvinte, să ne gândim la inima noastră, la cum postim, la cum ne rugăm, la cum dăm de pomană. Ne va ajuta să ne gândim ce simte un om după o cină pentru care a plătit două sute de euro și întorcându-se acasă vede un înfometat și nu îl privește, continuând să meargă. Ne va face bine să gândim asta”.
(rv – I. Ursuleac)
