La şase ani de la apariţia primelor urme ale Daesh [acronim arab pentru Statul Islamic din Sham* şi Irak] Mesopotamia, leagăn al civilizaţiei, apare devastată în bogăţiile sale arheologice şi religioase. Zonele eliberate recent de sub dominaţia Statului Islamic în câmpia Ninive, vizitate de patriarhul caldeu Mar Louis Raphael Sako, au arătat mărimea urii acestui grup jihadist takfiri faţă de locurile sacre ale cultului creştin. Biserici foarte vechi, mănăstiri şi chiar cimitire au fost locul privilegiat de jafuri, sacrilegii, distrugeri făcute cu minuţiozitate de amănunte. Un patrimoniu al umanităţii delapidat, o tentativă aproape reuşită de a şterge pentru totdeauna identitatea autohtonă mărturisită de cult şi de piesele arheologice ale unei civilizaţii de nivel foarte înalt, ale unui popor care a trăit timp de milenii în aceste locuri.
Cui îi foloseşte să vadă Orientul Mijlociu lipsit de mărturii istorice ale civilizaţiei sale trecute? Cui îi convine să fie considerată ca un pământ arid, care din era timpurilor a fost locuit numai de beduini rătăcitori, barbari, oameni certăreţi şi inculţi? Întrebarea care apare spontan este de unde vine această ură? Care sunt adevăratele sale rădăcini? De ce să se distrugă bogăţiile arheologice care sunt parte a patrimoniului umanităţii precum Palmira şi Nimrud? A profana mormintele, a plasa dinamită în moschei şi în biserici, a distruge folosind ciocane pneumatice şi dălţi icoane, picturi murale şi cruci, a fura manuscrise, a incendia locuri sacre, a profana mormintele din cimitirele musulmane şi creştine, fără a atinge (cruţându-le măcar pe acelea, din fericire) mărturiile ebraice din regiune. Care sunt motivele care stau în spate la toate acestea?
Se face repede şi apare o explicaţie comodă a afirma că religia islamică este la baza acestei atitudini. Fără a specifica totuşi care islam, sau care fracţiune din islam. De fapt, nu există în Coran nicio aluzie sau afirmaţie care să incite la distrugerea siturilor arheologice pre-islamice, cu atât mai puţin la profanarea locurilor sacre creştine şi, cu atât mai mult, musulmane.
Siturile arheologice ale civilizaţiilor foarte vechi din Mesopotamia au rezistat în faţa tuturor dominaţiilor şi civilizaţiilor, islamice sau nu, care s-au succedat în istorie. Siturile de la Palmira şi Nimrud, care conţin statui şi temple din era păgânismului pre-creştin şi pre-islamic, supravieţuiseră şi fuseseră păstrate şi sub diferitele califate islamice, apărute chiar în aceste locuri după expansiunea islamică. Niciun calif, niciun sultan islamic nu poruncise vreodată distrugerea pieselor arheologice.
Tot din punct de vedere religios trebuie amintită fatwa dată la 6 martie 2015 de moscheea Al-Azhar, cea mai înaltă instituţie a doctrinei islamice, care a interzis "distrugerea siturilor arheologice", considerând acest act "o crimă împotriva întregii lumi". Aşadar, dintr-un punct de vedere religios unde îşi află izvorul o astfel de practică, barbară şi contrară oricărui raţionament uman?
Răspunsul este cuprins în "wahabbism", un curent al islamului devenit teocraţie în regatul din Arabia Saudită, unde prin lege este interzis a ridica biserici, a introduce crucifixe şi evanghelii, împreună cu diferite mafii ale pieţei negre şi a traficului şi comerţul cu piese arheologice. De fapt, cea mai mare parte a distrugerilor făcute de Daesh s-a referit la bunuri, obiecte (sau edificii) care nu puteau să fie transportate şi vândute - din cauza cantităţii lor mari - prin Turcia, pe piaţa neagră şi cu preţuri ameţitoare. Se calculează că numai în Irak, de la căderea lui Saddam Hussein încoace, au dispărut peste 15 mii de piese rare, simbol şi patrimoniu al istoriei umanităţii, uşor de transportat şi de comercializat.
Legitimarea religioasă a lui Daesh vine deci numai şi în mod exclusiv de la wahabbism, pentru că însuşi Muhammad Abdel Wahab - fondatorul curentului - a fost primul care a legitimat distrugerea oricărui element "Al Sherk", adică asocierea cu divinitatea. De la această idee de bază Statul Islamic a legiferat distrugerea templelor, a bisericilor şi a locurilor de cult Sufi deoarece sunt "adoratori ai divinităţilor în afara lui Allah". Un element care în realitate contrastează cu faptele, dat fiind că Daesh cu această scuză a distrus şi moschei şiite, locuri de cult Sufi şi mausolee sunnite. Oricine a avut ocazia să urmărească literatura lui Daesh a putut să descopere şi intenţia lor de a distruge şi mormântul profetului Mahomed.
Realitatea pură este că Daesh - în spatele falselor precepte religioase şi cu alibiul de interpretare greşită a Coranului - vrea să golească regiunea Mesopotamiei şi din Orientul Mijlociu arab de istoria sa bogată şi milenară, de civilizaţia sa, de religii, de culturi şi de convieţuiri. Obscurantismul este un scop primar în războiul său împotriva patrimoniului, a amintirii şi a bogăţiei istorice unice în lume din această regiune zbuciumată, unde civilizaţiile umane au găsit leagănul lor.
Astăzi este misiunea întregii omeniri să se elibereze de acest rău. Şi poate că, într-o zi, istoria va povesti în culise şi va dezvălui pe cel responsabili, sau pe cei responsabili, care au dus la naşterea acestei forţe devastatoare. A acestui virus mortal pentru toată umanitatea. (PB)
(După www.asianews.it, 3 noiembrie 2016)
Notă: Cu termenul "Sham" se înţelege provincia califatului islamic din era de expansiune maximă care cuprindea Siria, Libanul, Iordania şi Palestina.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
