Cât sunt de plăcute locaşurile Tale,
Doamne al oștirilor!
Sufletul meu tânjește
Și dorește curțile Domnului.
Inima mea şi trupul meu
Se bucură de Dumnezeul cel viu.
Și pasărea își găsește o casă
Și rândunica cuib,
Unde să-şi pună puii,
Lângă altarele Tale,
Doamne al puterilor,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu.
Fericit este cel ce locuiește în casa Ta:
Îți cântă laude fără încetare.
Fericit este bărbatul care își găsește sprijin în Tine,
Și are căile Tale în inima sa.
Traversând valea plângerii,
O transformă în izvor;
Chiar și prima ploaie
O înveșmântează cu binecuvântări.
Crește de-a lungul cărării puterea sa,
Până când se înfățișează înaintea Domnului în Sion.
Doamne, Dumnezeul oștirilor, ascultă rugăciunea mea,
Apleacă-Ți urechea, Dumnezeul lui Iacob!
Privește, Dumnezeule, apărătorul nostru,
Vezi chipul unsului Tău!
Da, e mai bună o zi în curțile Tale,
Decât mii în casa mea;
A sta pe pragul casei Dumnezeului meu
Este mai bine decât a locui în corturile făcătorilor de rele.
Pentru că Domnul Dumnezeu este soare și scut;
Dumnezeu dăruiește har și mărire,
Nu refuză vreun bine
Celui care umblă în integritate.
Doamne al oștirilor,
Fericit este omul care se încrede în Tine.
Și pasărea își găsește o casă și rândunica cuib. Sfântul Esichie din Ierusalim interpretează versetul în lumina Bisericii care este: „cuibul neprihănit în care puii rândunicii își primesc hrana. Rândunica, care este Biserica, a găsit trupul lui Cristos. Ea își hrănește puii cu trupul și sângele lui Cristos; pe altar ea frânge puilor săi pâinea, care e trupul Domnului”.
Doamne, Dumnezeul oștirilor, ascultă rugăciunea mea, apleacă-Ți urechea, Dumnezeul lui Iacob! Sfântul Ciril al Alexandriei ne spune că psalmistul îl numește pe Domnul „Dumnezeu al oștirilor și Dumnezeul lui Iacob pentru ca niciun om să nu își imagineze un Dumnezeu nou, recent, ci să-și aducă aminte de Dumnezeu pe care l-au așteptat și servit părinții noștri din poporul ales”.
Pentru că Domnul Dumnezeu este soare și scut; Dumnezeu dăruiește har și mărire Sfântul Ieronim ne amintește că „dacă Dumnezeu nu ar fi decât milostivire, ar favoriza aplecarea spre păcat, dacă în schimb nu ar fi decât adevar, nimeni n-ar mai putea avea speranță”.
