Anul trecut, publicaţia Child Development a publicat rezultatele unei cercetări conform căreia ţipatul la copii poate fi tot atât de rău precum lovitul cu palma la fund şi ar putea cauza probleme de comportament şi de dezvoltare emoţională. Cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh şi ai Universităţii din Michigan au stabilit că disciplinarea verbală severă din partea părinţilor este în mod special distructivă pentru adolescenţi şi preadolescenţi. Adolescenţii ai căror părinţi au folosit ţipatul ca metodă de disciplinare sunt mult mai supuşi riscului de a avea probleme comportamentale pe care să le manifeste (inclusiv vandalism şi violenţă). Studiul desfăşurat pe o perioadă de doi ani a concluzionat că efectele disciplinării verbale frecvente şi insultelor au fost comparabile cu cele ale disciplinării fizice (lovitul cu palma la fund sau bătutul copiilor).
Acest subiect este explorat de mult timp de psihologii pentru copii. Un studiu publicat în 2003 în Journal of Marriage and Family a concluzionat că în familiile unde au existat 25 sau mai multe incidente în care s-a ţipat la copii de-a lungul unei perioade de 12 luni, aceştia au sfârşit prin a avea o stimă de sine scăzută, o creştere în agresivitatea faţă de alţii şi o mai mare rată a depresiei. Din ce am văzut în practica psihologică, ţipatul creşte şi nivelul anxietăţii la copii. Luând în considerare cât de des părinţii îşi pot pierde răbdarea, aceste descoperiri sunt un bun motiv pentru a nu mai ţipa, mai ales atunci când o facem într-o manieră condescendentă.
Iată 3 din cele mai puternice şi eficiente ponturi care să vă ajute să evitaţi capcana ţipatului la copilul sau adolescentul pe care îl aveţi acasă.
Fiţi un ascultător activ
Dacă aveţi deja un conflict, scoateţi copilul din acea situaţie conflictuală pentru a vedea cum se simte cu adevărat. Evitaţi să îl judecaţi peste măsură, pentru că asta îi dă sentimentul că este criticat şi îl va face să adopte o poziţie defensivă. Unul din clienţii mei, Ken, mi-a împărtăşit cum i-a folosit să-i spună băieţelului său de 12 ani, Troy: „Te rog, ajută-mă să înţeleg de ce eşti supărat.” O afirmaţie atât de simplă l-a ajutat pe Ken să îşi amintească să asculte în loc să îşi moralizeze fiul. Chiar dacă Troy nu i-a dat un răspuns imediat, tatăl a realizat că doar punând această întrebare a lăsat uşa deschisă pentru acesta să îşi exprime gândurile şi sentimentele mai târziu. De asemenea, această întrebare l-a împiedicat pe clientul meu să îşi activeze „modulul de ţinut morală” cum spunea fiul său.
Folosiţi înţelegerea pentru a vă calma
Ascultarea activă descrisă mai sus vă ajută să săpaţi mai adânc şi să înţelegeţi ce se întâmplă cu adevărat cu copilul dumneavoastră. Acesta este probabil cel mai bun antidot împotriva ţipatului. În timp ce înţelegerea de una singură e posibil să nu vă oprească din a ţipa, vă va ajuta totuşi. Încercaţi să înţelegeţi ce anume aţi vrea să schimbe copilul dvs şi apoi explicaţi-i raţional. De exemplu, dacă e vorba de dezordinea din cameră, întrebaţi-vă ce face bine şi ce aţi vrea să nu mai facă. Kayla, mama lui Gordon în vârstă de 13 ani, şi-a dat seama că ar putea trăi cu unele haine aruncate pe podea, dar nu cu chips-uri vechi de două luni într-un colţ al camerei. Un alt exemplu ar fi: este oare posibil ca fiul dvs să refuze să fie gata de şcoală deoarece are un test pentru care nu este pregătit? Sau este fiica dvs speriată că ar putea fi respinsă de un nou grup de prieteni şi se descarcă acasă în schimb? Ţineţi minte că o înţelegere mai profundă a ceea ce se întâmplă cu copilul vă va ajuta să vă ţineţi emoţiile în frâu. Cu cât mai mult vă calmaţi, cu atât veţi reacţiona emoţional mai puţin şi va fi cu atât mai puţin probabil să ţipaţi.
Nu o luaţi personal
În cartea sa The Four Agreements, Miguel Ruiz scrie: „Nu luaţi nimic personal. Nimic din ceea ce fac alţii nu este din cauza voastră…” Acesta este un sfat valoros de ţinut minte. Dacă vă aplecaţi o clipă asupra lui, de cele mai multe ori când ţipaţi la copilul dvs se întâmplă pentru că îi consideraţi comportamentul ca pe un afront personal. Înţelegeţi că „obraznicul” în cauză, deşi încearcă să vă provoace, se comportă de aşa manieră datorită propriilor lupte, nu ale voastre. Să vă amintiţi un lucru ca acesta vă va ajuta să nu căpătaţi frustrări şi riscul de a ţipa va fi mult mai scăzut.
