Ascultă, poporul meu, legea mea,
Pleacă urechea la cuvintele gurii mele.
Voi deschide în pilde gura mea,
Voi evoca misterele timpurilor străvechi.
Ceea ce am auzit și am cunoscut
Și ceea ce ne-au povestit părinții noștri
Nu le vom ascunde de fiii noștri,
Istorisind generațiilor viitoare
Faptele mărețe și puternice ale Domnului
Și minunile pe care Le-a împlinit.
A stabilit o învățătură în Iacob,
A pus o lege în Israel,
Pe care a poruncit părinților noștri
Să o facă cunoscută fiilor lor,
Pentru ca să o știe generațiile viitoare,
Fiii care se vor naște.
Ei apoi se vor ridica ca să o povestească copiilor lor,
Ca să-și pună încrederea în Dumnezeu
Și să nu uite binefacerile Lui,
Ci să păzească poruncile Sale.
Ca să nu fie precum părinții lor,
Neam răzvrătit și încăpățânat,
Generație cu inimă schimbătoare
Și cu spirit infidel față de Dumnezeu.
Fiii lui Efraim, arcaşi valoroși,
Au întors spatele în ziua războiului.
Nu au păzit legământul lui Dumnezeu
Și au refuzat să umble în legea Lui.
Au uitat binefacerile Sale,
Minunile pe care Le-a arătat lor;
Lucruri minunate făcuse în fața părinţilor lor,
În țara Egiptului, în regiunea Taneos.
A despărțit marea și i-a trecut
Și a oprit apele precum un stăvilar.
I-a călăuzit printr-un nor ziua
Și toată noaptea printr-o strălucire de foc.
A despicat pietre în deșert
Și le-a dat să bea ca din marele abis.
A făcut să țâșnească pârâuri din stâncă
Și să curgă apa râuri.
Cu toate acestea, au continuat să păcătuiască împotriva Lui,
Să se răzvrătească față de Cel Preaînalt în locuri deșerte.
În inima lor au ispitit pe Dumnezeu,
Cerând mâncare pentru gâtul lor.
Au vorbit împotriva lui Dumnezeu
Spunând: "Va putea oare Dumnezeu
Să pregătească o masă în pustiu?"
Cu siguranță! El a lovit stânca
Și a țâșnit apă și s-au revărsat râuri.
”Va putea oare da şi pâine
Sau să procure carne poporului Său?”
De aceea Domnul a auzit și s-a mâniat;
Un foc a aprins contra lui Iacob
Și mânia Sa s-a ridicat împotriva lui Israel,
Pentru că nu avuseseră credință în Dumnezeu
Și nu au avut încredere în mântuirea Lui.
A dat poruncă norilor din înălțime
Și a deschis porțile cerului.
A făcut să plouă peste ei mană ca hrană
Și le-a dat pâine cerească.
Omul a mâncat pâinea celor tari;
Le-a dat hrană din belșug.
A dezlănțuit în ceruri vântul de răsărit,
Cu puterea Sa a făcut să sufle vântul dinspre miazăzi.
Asupra lor a făcut să plouă ca pulberea cărnuri
Și ca nisipul păsări,
A făcut să cadă acestea în mijlocul taberelor lor,
Împrejurul corturilor lor.
Au mâncat până s-au săturat
Și El le-a împlinit dorința.
Dorința lor nu dispăruse încă,
Mai aveau hrană în gură,
Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat împotriva lor,
I-a ucis pe cei mai puternici și i-a pus la pământ pe cei mai buni din Israel.
Cu toate acestea, au mai păcătuit încă
Și nu au crezut în minunile Lui.
Atunci a stins într-un suflu zilele lor
Și anii lor în teroare.
Când îi ucidea pe ei, Îl căutau
Și se întorceau să se îndrepte spre El,
Își aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor
Și că Dumnezeu, Cel Preaînalt, este mântuitorul lor.
Îl flatau cu gura
Dar îl mințeau cu limba lor:
Inima lor nu era constantă către El,
Și nu erau statornici legământului Său.
Însă El, fiind milostiv, ierta vina,
În loc să-i nimicească.
De multe ori și-a stăpânit mânia
Și nu Și-a dezlănțuit furia;
Își amintea că ei sunt făcuți din carne
Un suflu care trece și nu se mai întoarce.
De câte ori s-au răzvrătit față de El în deșert
L-au întristat în locurile acelea pustii!
S-au întors ca să-L ispitească pe Dumnezeu,
Ca să-L exaspereze pe Sfântul lui Israel.
Nu își mai aminteau de braţul Lui,
De ziua în care i-a scăpat de asuprire,
Când a făcut în Egipt semnele Sale,
Minunile Lui în câmpia Taneos.
A prefăcut în sânge râurile lor
Și apele lor, ca să nu poată bea.
A trimis asupra lor tăuni ca să-i divore
Și broaşte ca să-i prăpădească.
A dat viermilor recolta lor
Și lăcustelor ostenelile lor.
A devastat cu grindina viile lor
Și smochinii lor cu piatră.
A dat ciumei animalele lor,
Fulgerelor, turmele lor.
A dezlănțuit împotriva lor ardoarea mâniei Lui,
Furia, indignarea, chinurile,
Și le-a trimis mesagerii nenorocilor.
A făcut cale mâniei Lui,
Nu i-a cruțat de la moarte
Și a dat pradă ciumei, viața lor.
A lovit pe toţi cei întâi-născuţi din Egipt,
În corturile lui Ham pârga puterii lor.
A făcut să pornească precum oile poporul său
Și i-a condus ca pe turme în deșert.
I-a călăuzit cu siguranță și nu s-au temut,
Însă pe dușmanii lor i-a scufundat în mare.
I-a făcut să pătrundă în hotarele sanctuarului Său,
Muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui.
A izgonit dinaintea lor neamurile
Și peste moștenirea lor a aruncat șansa,
Făcând să locuiască în corturile lor,
Triburile lui Israel.
Dar ei L-au ispitit,
S-au răzvrătit față de Dumnezeul Cel Preaînalt,
Și nu au observat învățăturile Lui.
Au deviat și au trădat precum părinții lor,
Au ratat ținta precum un arc slăbit.
L-au provocat cu înălțimile lor sacre
Și cu idolii lor L-au făcut gelos.
Dumnezeu a auzit și s-a înflăcărat,
Și l-a respins cu putere pe Israel.
A abandonat locașul din Şilo,
Cortul în care a locuit printre oameni;
A redus la sclavie puterea sa
Frumusețea sa în puterea dușmanului.
A dat pe poporul său pradă sabiei
Și s-a aprins împotriva moștenirii lui.
I-a divorat focul pe tinerii cei mai buni,
Copilele lui nu au avut cântece de nuntă.
Preoţii săi au căzut de sabie
Și văduvele lor nu au făcut plângerea.
Dar apoi Domnul s-a ridicat ca dintr-un somn
Ca un viteaz adormit de vin.
A lovit din spate pe dușmanii săi,
Le-a aplicat o rușinare veșnică.
A refuzat corul lui Iosif,
Nu a ales seminția lui Efraim,
Ci a ales seminţia lui Iuda,
Muntele Sion, pe care Îl iubește.
Şi-a zidit templul înalt ca cerul,
Și ca pământul, întemeiat pe vecie.
L-a ales pe David, robul Său,
Și l-a luat pe el de la staulele oilor.
L-a îndepărtat de la oile care nasc
Ca să facă din el păstorul lui Iacob, poporul Său,
A lui Israel, moștenirea Sa.
A fost pentru ei un păstor cu inimă dreaptă
Și i-a călăuzit cu mână pricepută.
Sfântul Rupert spune că acest psalm invită oamenii să trăiască cu speranță; să-și pună nădejdea în Dumnezeu. Psalmistul spune că va vorbi în parabole și astfel va trebui să fie descoperit sensul spiritual al cuvintelor înșirate. Prin urmare, prin psalm se vorbește despre lucruri trecute care exprimă însă taina misterului lui Cristos.
Cu toate acestea, au continuat să păcătuiască împotriva Lui, să se răzvrătească față de Cel Preaînalt în locuri deșerte. Poporul lui Dumnezeu a uitat repede binefacerile pe care Domnul le-a făcut ca să-i salveze din robia Egiptului. Sfântul Efrem atrage atenția asupra pericolului constant al bombănelii sau cârtirii, în istoria omenirii spunând că ceea ce s-a întâmplat în deșert a fost o retrăire a paradisului pentru că și acolo primii oameni au bombănit împotriva Creatorului.
L-a ales pe David Sfântul Ieronim spune că aceste versete se aplică Mântuitorului Cristos, care a fost ales de voința Tatălui pentru mântuirea noastră.
