Îți aducem mulțumire, Dumnezeule, îți aducem mulțumire:
Invocând numele Tău, istorisim minunile Tale.
Da, la vremea stabilită de Mine
Voi judeca cu dreptate.
Se poate cutremura pământul cu locuitorii săi:
Eu mențin întăriți stâlpii săi.
Dumnezeu spune celor ce se laudă: "Nu vă lăudați!"
Și făcătorilor de rele: "Nu vă înălţaţi fruntea!"
Nu vă ridicaţi fruntea împotriva cerului,
Nu grăiţi nedreptate împotriva lui Dumnezeu.
Nici de la răsărit, nici de la apus,
Nici din deșert nu vine înălțarea,
Pentru că judecător este Dumnezeu:
El este Cel care pe unul îl smereşte şi pe altul îl înalţă.
Domnul ține în mâna sa o cupă,
Plină cu vin înmiresmat.
El îl toarnă: vor trebui să-l soarbă până la drojdie,
Bând din ea toţi păcătoşii pământului.
Iar eu voi vorbi despre aceasta în veac,
Voi cânta imnuri Dumnezeului lui Iacob.
Voi pleca frunţile păcătoşilor
Și se va înălţa fruntea drepților.
Psalmul 74 este un cântec al fidelității poporului care continuă și în mijlocul dificultăților să istorisească binecuvântările lui Dumnezeu și expresia încrederii ferme că Domnul susține pe vecie lumea și pe cei drepți.
Da, la vremea stabilită de Mine voi judeca cu dreptate. Mulți sfinți părinți interpretează în cheie cristologică psalmul 74 și amintesc că timpul actual nu este cel al judecății ci cel al luptei; printre ei se numără și Sfântul Augustin care comentează astfel: „Fiul omului va stabili o vreme: oferă timp penitentului însă nu îi va îngădui pe cei care nu binevoiesc să se convertească”.
Vor trebui să-l soarbă până la drojdie. Sfântul Atanasie spune că „Domnul ține în mâna Sa o cupă în care stoarce roadele oamenilor, bune și rele, până când aceasta se umple. Păcătoșii vor bea drojdia păcatelor lor, cei buni însă vor bea potirul vieții împreună cu Domnul în împărăția cerurilor (cf. Mt. 26,29).