Dumnezeule, pentru ce ne respingi la nesfârșit,
Fumegând de furie
Împotriva turmei pășunii tale?
Amintește-Ți de comunitatea
Pe care Ți-ai dobândit-o în timpurile străvechi.
Ai răscumpărat neamul care e proprietatea Ta,
Muntele Sionului, unde Te-ai sălășluit.
Îndreptă-Ți pașii spre aceste prăbușiri eterne:
Dușmanul a devastat tot în sanctuar.
Au răcnit dușmanii Tăi în adunarea Ta,
Și-au înălțat steagurile ca însemn.
Ca cei care își deschid o trecătoare spre înălțime
Cu securea în desișul pădurii,
Cu toporul și cu ciomegele
Sfărâmau porțile sale.
Au dat flăcărilor sanctuarul Tău,
Au profanat și au dărâmat locașul numelui Tău;
Astfel gândeau: „Distrugem tot”.
Au dat foc în țară tuturor locașurilor lui Dumnezeu.
Nu mai vedem steagurile noastre,
Nu mai sunt profeți
Și nimeni dintre noi nu știe până când.
Până când, Dumnezeule, va insulta dușmanul?
Vrăjmaşul va disprețui la nesfârșit numele Tău?
Pentru ce îți retragi mâna
Și ții în sân dreapta Ta?
Cu toate acestea, Dumnezeu este împăratul nostru din timpuri străvechi,
A făcut mântuire în pământul nostru.
Tu ai despărțit cu putere marea,
Ai sfărâmat capetele dragonilor peste ape.
Tu ai zdrobit capetele Leviatanului,
L-ai dat de mâncare unei haite de fiare.
Tu ai făcut să tâșnească izvoare și pâraie,
Tu ai secat râuri nesecate.
A Ta este ziua şi a Ta este noaptea,
Tu ai întocmit luna şi soarele;
Tu ai stabilit marginile pământului,
Vara şi iarna Tu le-ai zidit.
Amintește-Ţi acest lucru:
Vrăjmaşul L-a insultat pe Domnul,
Un popor nechibzuit a disprețuit numele Tău.
Nu abandona în mâinile răpitoarelor viața turturelei Tale,
Nu uita la nesfârșit viața săracilor Tăi.
Întoarce-Ți privirea spre legământul Tău,
Ascunzişurile pământului sunt cuiburi de violență.
Cel oprimat să nu se întoarcă dezorientat,
Săracul şi sărmanul să laude numele Tău.
Înalță-Te, Dumnezeule, apără pricina mea,
Amintește-Ți că nechibzuitul Te insultă ziua întreagă.
Nu uita zgomotul vrăjmaşilor Tăi;
Tumultul potrivnicilor Tăi crește fără încetare.
Acest psalm a fost compus de către un iudeu martor la ororile ruinării locașurilor Domnului, după distrugerea templului din Ierusalim de către babilonieni. Este un cântec de plângere asupra situației caselor lui Dumnezeu, distruse din temelii de către asupritori și în același timp o cerere de intervenție a Stăpânului care amintindu-și de faptele minunate prin care și-a salvat poporul în trecut, este implorat să intervină și în situația de față.
Pentru ce îți retragi mâna și ții în sân dreapta Ta? Origen interpretează în cheie cristologică acest verset: „Fiul este în sânul Tatălui: Pentru ce nu-L trimiți pe Fiul Tău? Psalmistul se folosește de o metaforă ca să descrie atitudinea celor ce li se cere un ajutor însă ei își retrag mâna”.
Tu ai despărțit cu putere marea, ai sfărâmat capetele dragonilor peste ape. Tu ai zdrobit capetele Leviatanului, l-ai dat de mâncare unei haite de fiare. Sfinții Părinți prin amintirea evenimentul minunat al eliberării poporului ales din robia Egiptului fac o legătură cu trăirea spirituală a credincioșilor: capetele dragonilor sunt dușmanii trupești însă și cei sufletești, gândurile care se înfiripează în sufletul omului atrăgându-l spre rău; Leviatan este diavolul. Tot răul ilustrat prin aceste realități este învins de Domnul prin jertfa răscumpărătoare de pe cruce și noi oamenii ne facem părtași la această victorie prin apa sfântului Botez.
