Domnul ne cere să fim răbdători şi să ne comportăm ireproşabil, mergând mereu în prezenţa sa: a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie pe care a celebrat-o vineri în casa Sfânta Marta din Vatican. Comentând textele liturgice din Cartea Genezei, despre Abraham (cap. 17, vers. 1-22), şi din Evanghelia după Matei (cap. 8, vers. 1-4), Sfântul Părinte a spus că Domnul alege să intre în viaţa noastră în propriul său mod. De aceea trebuie să fim răbdători întrucât nu întotdeauna îi observăm prezenţa.
În lectura din Cartea Genezei Dumnezeu îi promite lui Abraham naşterea unui fiu la o vârstă înaintată, iar în lectura Evangheliei după Matei Isus vindecă în mod instantaneu un lepros. Vorbind despre aceste pasaje Papa Francisc a decis să analizeze modalitatea prin care Domnul alege să se implice în viaţa noastră şi a poporului său. „Când Domnul vine”, a spus Sfântul Părinte, „nu vine în acelaşi fel. Nu există un protocol prin care Dumnezeu trebuie să acţioneze în viaţa noastră. Câteodată face acest lucru într-un fel, altă dată în altă manieră, dar mereu vine. Întotdeauna există această întâlnire între noi şi Domnul”:
«Dumnezeu alege mereu modalitatea prin care intră în viaţa noastră. De multe ori face acest lucru într-un mod lent, iar noi riscăm să ne pierdem răbdarea: „Doamne, când?” Şi continuăm să ne rugăm, dar nu intervine în viaţa noastră. Alte ori, gândindu-ne la ceea ce ne-a promis Domnul, sunt lucruri atât de măreţe încât suntem un pic neîncrezători, sceptici, ca Abraham, iar pe ascuns surâdem. Prima lectură ne spune că Abraham şi-a ascuns faţa şi a surâs. Era sceptic într-o anumită măsură: „Cum pot să am un fiu la aproape 100 de ani, iar soţia mea să aibă un fiu la 90 de ani?”»
Aceeaşi neîncredere a avut-o Sara, soţia lui Abraham, când au fost vizitaţi de cei trei îngeri care le-au spus acelaşi lucru: vor avea un fiu. Papa Francisc a spus că de multe ori şi noi devenim nerăbdători şi neîncrezători dacă Dumnezeu nu răspunde imediat la rugăciunile noastre:
«Dar el răspunde rugăciunilor, însă nu şi celor neîncrezători. Domnul îşi alocă timpul necesar. În relaţia Lui cu noi are multă răbdare. Nu doar noi trebuie să avem răbdare: şi El are răbdare! El ne aşteaptă! Şi ne aşteaptă până la sfârşitul vieţii! Să ne gândim la tâlharul cel bun care tocmai la sfârşitul vieţii, în ultima clipă, l-a recunoscut pe Dumnezeu. Domnul merge cu noi, dar de multe ori nu se face văzut, precum în cazul apostolilor din Emaus. Domnul se implică în viaţa noastră, acest lucru este sigur, dar de mult ori nu-l vedem. De aceea trebuie să fim răbdători. Dar şi Domnul care merge alături de noi are atât de multă răbdare cu noi».
Papa Francisc a spus că „în viaţă lucrurile devin uneori atât de obscure, e atât de mult întuneric, încât dorim să ne coborâm de pe Cruce”. „Acesta este momentul precis: cu cât noaptea este mai obscură, cu atât răsăritul este mai aproape”, a continuat Sfântul Părinte. „De fiecare dată când nerăbdarea atinge cote maxime şi ne coborâm de pe cruce, de obicei facem acest lucru cu 5 minute înainte de a fi salvaţi”:
«Pe Cruce Isus se simţea sfidat: „Coboară! Coboară! Vino!” A suportat până la sfârşit pentru că El este răbdător cu noi. El intră mereu, este mereu alături de noi, dar face acest lucru când şi cum crede că este mai bine. Ne spune doar ceea ce i-a spus lui Abraham: „umblă în prezenţa mea şi fii desăvârşit”, comportă-te ireproşabil. Acesta este cuvântul corect: să mergi în prezenţa mea şi încearcă să te comporţi ireproşabil. Acesta înseamnă să mergi pe calea Domnului.»
Sursa:ro.radiovaticana.va
