O comunitate care riscă să se închidă sau să fie închisă de forțe potrivnice își găsește ”ieșirea principală” atunci când se roagă: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată în bazilica San Pietro miercuri, 29 iunie 2016, solemnitatea Sfinților apostoli Petru și Paul. În cadrul celebrării euharistice, papa Francisc a binecuvântat pallium-urile, semnul liturgic al comuniunii apostolice, așezate mai întâi la mormântul Sfântului Petru și succesiv puse pe umerii noilor arhiepiscopi mitropoliți. Pontiful a menționat și prezența la Sfânta Liturghie a unei delegații ortodoxe trimisă de patriarhul ecumenic Bartolomeu I cu ocazia sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Paul, patronii cerești ai Bisericii Romei.
Redăm mai jos ample pasaje din predica Sfântului Părinte:
«Cuvântul lui Dumnezeu de la această slujbă cuprinde un binom central: închidere – deschidere. Putem apropia această imagine și de simbolul cheilor pe care Isus le făgăduiește lui Simon Petru ca să poată deschide intrarea în Împărăția Cerurilor, nicidecum să o închidă în fața oamenilor, cum făceau unii cărturari și farisei ipocriți pe care Isus îi dojenește (cf. Mt 23,13).
(…) Față de închideri, rugăciunea apare drept calea principală de ieșire: calea de ieșire pentru comunitate, care riscă să se închidă în sine din cauza persecuției și a fricii; calea de ieșire pentru Petru, care încă de la începutul misiunii sale ce i-a fost încredințată de Domnul este aruncat în închisoare de Irod și riscă să fie condamnat la moarte. Și în timp ce Petru era la închisoare ”se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică pentru el la Dumnezeu” (Fap 12,5). Domnul răspunde la rugăciune și îl trimite pe îngerul său să-l elibereze ”scăpându-l din mâinile lui Irod” (v. 11). Rugăciunea, ca smerită încredințare în mâinile lui Dumnezeu și voinței sale sfinte este întotdeauna calea de ieșire din închiderile noastre personale și comunitare. Este marea cale de ieșire din închideri.
Scriindu-i lui Timotei, și Paul vorbește de experiența sa de eliberare, de o ieșire din pericolul de a fi la rândul său condamnat la moarte. În schimb, Domnul i-a fost alături și i-a dat putere ca să ducă la îndeplinire lucrarea sa de evanghelizare a neamurilor (cf 2 Tm 4,17). Dar Paul vorbește de o ”deschidere” mult mai mare, spre un orizont infinit mai vast: cel al vieții veșnice, care îl așteaptă după ce și-a încheiat ”cursa” pământească. Este frumos, de aceea, să vedem viața apostolului toată ”în ieșire” grație Evangheliei: toată îndreptată spre înainte, mai întâi pentru a-l duce pe Cristos la cei care nu-l cunosc, și apoi pentru a se arunca, pentru a spune astfel, în brațele lui și să fie dus de El „în siguranță în ceruri în împărăția sa” (v.18).
Să revenim la Petru. Relatarea Evangheliei (Mt 16,13-19) despre mărturisirea sa de credință și misiunea ce i-a fost încredințată de Isus ne arată că viața lui Simon, pescar galileean – ca viața fiecăruia dintre noi – se deschide, încolțește din plin când primește de la Dumnezeu Tatăl harul credinței. Atunci Simon se pune pe calea – lungă și anevoioasă – care îl va duce să iasă din el însuși, din certitudinile sale omenești, mai ales din mândria amestecată cu curaj și cu altruismul generos. În acest parcurs de eliberare, este decisivă rugăciunea lui Isus: ”Eu m-am rugat pentru tine [Simon] ca să nu piară credința ta” (Lc 22,32). La fel de determinantă este privirea plină de compasiune a Domnului după ce Petru l-a tăgăduit de trei ori: o privire care atinge inima și dezleagă lacrimile de pocăință (cf Lc 22, 61-62). Atunci Simon Petru a fost eliberat din închisoarea eu-lui său mândru, a eu-lui său fricos, și a învins ispita de a se închide la chemarea lui Isus de a-l urma pe calea crucii.
(…) Rugăciunea îngăduie harului să deschidă o cale de ieșire: de la închidere la deschidere, de la teamă la curaj, de la tristețe la bucurie. Putem adăuga: de la dezbinare la unitate. Da, o spunem astăzi cu încredere împreună cu frații noștri din Delegația trimisă de dragul patriarh ecumenic Bartolomeu ca să participe la sărbătoarea Sfinților Patroni ai Romei. O sărbătoare de comuniune pentru întreaga Biserică, după cum evidențiază prezența arhiepiscopilor mitropoliți care au venit pentru binecuvântarea pallium-urilor, care vor fi puse pe umerii lor de reprezentanții mei la respectivele sedii. Sfinții Petru și Paul să mijlocească pentru noi, ca să îndeplinim cu bucurie acest drum, să experimentăm lucrarea eliberatoare a lui Dumnezeu și să dăm mărturie pentru aceasta înaintea tuturor oamenilor».
Angelus cu papa Francisc în sărbătoarea Sfinților Petru și Paul
La rugăciunea ”Angelus”, recitată de la fereastra apartamentului pontifical împreună cu zeci de mii de romani și pelerini, papa Francisc a subliniat în solemnitatea Sfinților Petru și Paul că „pe credința acestor doi apostoli se întemeiază Biserica Romei, care dintotdeauna îi cinstește ca patroni. Cu toate acestea, întreaga Biserică universală privește la ei cu admirație, considerându-i două coloane și două mari lumini care strălucesc nu doar pe cerul Romei, dar în inima credincioșilor din Răsărit și din Apus”.
În cuvântul său, Sfântul Părinte a amintit prezența noilor arhiepiscopi mitropoliți din diferite țări, precum și delegația trimisă la Roma de patriarhul ecumenic Bartolomeu, îndemnând credincioșii să se roage ”ca să se întărească tot mai mult legăturile de comuniune și mărturia comună”.
În fine, înainte de a saluta nominal mai multe grupuri de pelerini, atenția Sfântului Părinte s-a îndreptat spre Istanbul, unde în seara de marți, 28 iunie, a avut loc un atentat care, potrivit unui bilanț provizoriu, a lăsat în urmă cel puțin 41 de morți și peste 230 de răniți. Autoritățile turce au decretat miercuri doliu național.
Papa Francisc: ”Dragi frați și surori, aseară, la Istanbul, a fost comis un atac terorist grav, care a ucis și a rănit multe persoane. Să ne rugăm pentru victime, pentru rudele lor și pentru dragul popor turc. Domnul să convertească inimile celor violenți și să susțină pașii noștri pe calea păcii. Să ne rugăm cu toții în tăcere!”.
Primiți la încheiere și Binecuvântarea apostolică a Sfântului Părinte.
(rv – A. Dancă)
