Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu,
Din zorii zilei Te caut pe Tine,
Sufletului meu îi este sete de Tine,
Trupul meu, tânjește după Tine
În pământ pustiu, însetat și fără apă.
Așa Te-am contemplat în sanctuar,
Privind puterea și mărirea Ta.
Pentru că iubirea Ta prețuiește mai mult decât viața:
Buzele mele vor cânta lauda Ta.
Astfel Te voi binecuvânta toată viața mea:
În numele Tău voi ridica mâinile mele.
Ca săturată de cele mai bune mâncăruri,
Cu buze bucuroase Te va lăuda gura mea.
Când îmi amintesc de Tine în așternutul meu
Și mă gândesc la Tine în privegherile nopții,
La Tine care ai fost ajutorul meu,
Tresalt de bucurie la umbra aripilor Tale.
De Tine se alipește sufletul meu:
Dreapta Ta mă sprijină.
Dar cei ce caută să mă ruineze
Să se prăbușească sub pământ,
Să fie dați în mâinile sabiei,
Să devină prada șacalilor.
Regele va găsi în Dumnezeu bucuria sa
Se va preamări cine jură pentru El,
Pentru că mincinoșilor le va fi închisă gura.
Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, din zorii zilei Te caut pe Tine. Sfântul Ilarie ne spune că: „David în deșert, preocupat de lucruri dumnezeiești, îl prefigurează pe Cristos și patima sa. Dumnezeu este Dumnezeul lumii întregi, însă e Dumnezeul meu pentru că îl cunosc”.
În pământ pustiu, însetat și fără apă. Sfântul Ieronim interpretează acest verset astfel: „Printre ariditățile și solitudinile acestei lumi, omului îi este sete de Dumnezeu din pricina unui impuls al inimii și al sufletului. Domnului i-a fost sete de de credința Bisericii și de mântuirea sufletelor. Pe de altă parte, Bisericii în fiecare zi îi este sete de Cristos”.
Se va preamări cine jură pentru El. A jura pentru Dumnezeu înseamnă a da mărturie în favoarea Sa și a iubirii Sale pentru oameni; jurământul îl fac martorii care au vazut bunătatea, frumusețea și fidelitatea Domnului și îl recunosc ca Stăpânul vieții și al lumii.
