Emoționant, mai mult decât mii de cuvinte, gestul care a urmat Declarației comune, când papa Francisc, alături de patriarhul ecumenic și de arhiepiscopul Atenei, s-au așezat la masă într-un container împreună cu refugiații. Pontiful a salutat în mod special copiii, a vorbit cu ei, le-a dat o mângâiere părintească, s-a uitat la desenele lor din care multe descriau călătoria pe mare. Papa a spus că vrea să le păstreze, să le pună pe biroul său și să le arate jurnaliștilor în timpul călătoriei de întoarcere la Roma. Plânsul nou-născuților însoțește pas cu pas dialogurile Papei. Un om, un refugiat creștin, s-a aruncat la picioarele Sfântului Părinte și i-a cerut să-l binecuvânteze, plângând și mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru aceste momente. Un copil i-a cerut o amintire, iar Papa i-a dăruit un rozariu. Din mulțime, se aud fraze scurte, într-o engleză improvizată, în care se spune: ”noi venim din Siria”, sau ”familia mea a fost răpită de Statul Islamic”, ”vin din Irak, sunt rănit la un picior, am nevoie de un medic”. Alții îi cer ajutor: ”vor să ne respingă, faceți ceva!”. O fetiță se pune în genunchi și sughiță fără cuvinte. La fel face și un bătrân, care plânge și cere ajutor. De mai multe ori, mulțimea strigă disperată: ”Freedom”, ”Libertate!”.
Întâlnirea papei Francisc cu locuitorii din Lesbos
După prânzul într-un container cu refugiații, papa Francisc, patriarhul Bartolomeu și arhiepiscopul Hieronymos au mers cu microbuzul în portul din Lesbos unde a avut loc întâlnirea cu locuitorii insulei, printre care se află și o comunitate catolică. După discursurile publice, cei trei lideri religioși au făcut fiecare o rugăciune pentru victimele migrației și au lansat coroane de flori în valurile mării. Pontiful a vorbit în italiană, discursul său fiind tradus în greacă. Vă prezentăm ample pasaje din discursul Sfântului Părinte:
"Europa este patria drepturilor omului și oricine pune piciorul pe pământ european ar trebui să poată experimenta acest lucru, astfel încât să devină tot mai conștient că trebuie, la rândul său, să le respecte și să le apere. Din păcate unii, printre care mulți copii, nu au reușit nici măcar să ajungă: și-au pierdut viața în mare, victime ale unor călătorii inumane și supuși hărțuirilor unor călăi nemiloși."
"Aș vrea să reînnoiesc azi un însuflețit apel la responsabilitate și solidaritate în fața unei situații atât de dramatice." (…) "Voi, locuitorii din Lesbos, demonstrați că în aceste ținuturi, leagăn de civilizație, continuă să pulseze o inimă de o umanitate care, înainte de toate, este în măsură să-și recunoască fratele și sora, o umanitate dornică să construiască punți, care fuge de iluzia că înălțând garduri s-ar simți mai sigură. De fapt, barierele creează diviziuni în loc să ajute adevăratul progres al popoarelor, iar diviziunile provoacă ciocniri mai devreme sau mai târziu."
"Pentru a fi cu adevărat solidari cu cei constrânși să fugă din propria țară, trebuie să se lucreze în vederea îndepărtării cauzelor acestei dramatice realități: nu este suficientă îndepărtarea stării de urgență de moment, ci este necesară dezvoltarea unor politici cuprinzătoare, nu unilaterale. Înainte de toate, este necesară edificarea păcii acolo unde războiul a adus distrugere și moarte, împiedicând ca acest cancer să se răspândească în altă parte. De aceea, este necesară opunerea cu fermitate față de proliferarea și traficul de arme și față de rețelele lor, deseori oculte; cei care perpetuează proiecte de ură și violență trebuie privați de orice sprijin. În schimb, este necesară promovarea, în mod neobosit, a colaborării dintre țări, organizații internaționale și instituții umanitare, fără a-i izola ci susținându-i pe cei care se confruntă cu situațiile de urgență. În această perspectivă, reînnoiesc speranța ca primul Summit Umanitar Mondial, care va avea loc la Istanbul, luna viitoare, să aibă succes."
"Toate acestea se pot face doar împreună: împreună trebuie și pot fi căutate soluții demne de om la complexa chestiune a refugiaților. Și, în acest sens, este indispensabilă și contribuția Bisericilor și a comunităților religioase. Prezența mea aici, împreună cu patriarhul Bartolomeu și cu arhiepiscopul Ieronymos reprezintă o mărturie a voinței de a continua colaborarea, astfel încât această provocare epocală să nu fie un prilej de conflict, ci să devină o ocazie de creștere în spiritul civilizației iubirii".
Întoarcerea papei Francisc la Roma
După întâlnirea cu locuitorii din Lesbos și rugăciunea din portul insulei, Papa Francisc a mers cu microbuzul la aeroportul internațional din Mytilene, unde a avut o întrevedere succesivă cu arhiepiscopul Atenei, cu patriarhul ecumenic și cu Prim ministrul Greciei.
Papa Francisc a dorit să facă un gest concret de ospitalitate față de imigranți, luând cu el în avionul spre Roma trei familii de refugiați din Siria, în total 12 persoane, din care șase minori. Aceste familii erau prezente în insula Lesbos înainte de semnarea acordului dintre Uniunea Europeană și Turcia. Inițiativa Papei s-a realizat prin intermediul tratativelor purtate de Secretariatul de Stat cu autoritățile grecești și italiene.
Membrii celor trei familii sunt musulmani, iar casele lor au fost bombardate. De găzduirea și întreținerea celor trei familii se va ocupa Statul Cetății Vaticanului. Pentru început, cele 12 persoane vor fi găzduite de Comunitatea „Sfântul Egidiu”.
În jurul orei locale 15.15, Sfântul Părinte a plecat din Lesbos cu direcția Roma, unde sosirea este prevăzută pe aeroportul Ciampino în jurul orei locale 16.30.
Vizita papei Francisc la refugiații din insula Lesbos este cea de-a treisprezecea călătorie apostolică internațională a pontificatului său și cea de-a 150-a efectuată de Suveranii Pontifi în afara Italiei în epoca contemporană.
(rv - A. Dancă)
