Suntem între Înălţare şi Rusalii. Isus se ridică la ceruri, Spiritul Sfânt coboară peste noi. În chip tainic, Fiul lui Dumnezeu se întoarce în sânul Sfintei Treimi ducând cu El şi natura noastră umană. Omul este îndumnezeit. Dorinţa dintotdeauna a omului este împlinită. Nu aşa cum dorea, prin furt şi cu forţa, ci ca un dar pregătit dintotdeauna pentru noi. Astăzi Adam se întoarce în Raiul pregătit pentru el, adică în comuniunea deplină cu Dumnezeu.
Rugăciunea din Evanghelia de astăzi ne vorbeşte despre acest lucru. Despre darul minunat pe care Isus ni-l lasă şi care este, nici mai mult, nici mai puţin decât legătura lui de iubire cu Tatăl. Suntem inseraţi în această minunată comuniune. Intrăm în cămara tainică a Sfintei Treimi. Noi, praf şi ţărână, devenim pulbere de stele.
Rusaliile consfinţesc rugăciunea de astăzi a Mântuitorului. Spiritul Sfânt străluceşte în sufletele noastre cu toate darurile şi roadele Sale. Bucuria este una dintre cele mai evidente. Si dacă nu o simţim întotdeauna, e pentru că renunţăm de cele mai multe ori la simplitatea naturii noastre de creştini. Cel rău, prin lumea în care trăim, încearcă încontinuu să ne facă să uităm că suntem regi şi regine; că menirea noastră este aceea de a împărăţii vesnic cu Isus. Nimic nu ar trebui să ne umbrească o astfel de bucurie.
Si totuşi, de multe ori ne comportăm ca nişte robi. Ne uităm pierduţi, vrăjiţi, hipnotizaţi, la himerele din jurul nostru, în loc să ne uităm la ochii iubitori ai lui Dumnezeu. Suntem ca în acele poveşti în care Făt Frumos trebuie să treacă printr-o pădure fermecată fără să se uite în jur, pentru a nu fi vrăjit şi transformat într-o stană de piatră.
Nouă, dacă ne lăsăm răpiţi de urâtul din această lume, de piatră ne devine doar inima.
S-o rugăm pe Maica Milei să zdrobească cu lacrimile ei piatra inimilor noastre. Ea, care este Mireasă a Spiritului Sfânt, să ne umple sufletele de lumina şi de bucuria Cerului.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
