În timpul unor colocvii părintele Gabriel Amort a amintit de câţiva sfinţi care au suferit, unii cu mult timp în urmă, alţii cu puţin timp înainte, din cauza atacurilor venite de la cel Potrivnic prin excelenţă.
În această categorie de victime evidente ale asupririlor diabolice, o avem pe Sfânta Francesca Romana, sărbătorită astăzi 9 martie, și care a murit la Roma în 1440 la vârsta de 56 de ani.
Episoadele descrise mai jos provin din diferite surse: fie de la părintele său spiritual, fie de la preotul roman Giovanni Mariotti, fie de la sora Maria Maddalena dell’Anguillara, superioara Oblatelor, fie de la celelalte surori din comunitatea servei lui Dumnezeu, care au depus sub jurământ în anchetele făcute pentru procesul de canonizare.
«…Într-o noapte când serva lui Dumnezeu se ruga în camera ei, a fost luată violent de diavol şi dusă într-o încăpere de lângă camera ei şi o lăsă să cadă în stradă. Chinuitorul ei o prinsese de păr şi o ţinea suspendată în aer deasupra străzii, ameninţând că o va lăsa să cadă.
…Într-o noapte diavolul a adus dinaintea ei trupul unui mort. Era poate un cadavru adevărat; era poate un alt demon care şi-a luat această înfăţişare. Oricare ar fi, acest cadavru avea un miros groaznic şi era plin de viermi.
Chinuitorul infernal a pus stăpânire pe această fericită şi o aruncă pe acest trup în putrefacţie, rostogolind-o de câteva ori cu o ură imensă. Sfânta Francesca avea faţa şi corpul înfăşurate şi cufundate în această oroare. După plecarea persecutorului său, a rămas toată murdară pe haine şi pe corp într-un mod oribil încât nu a reuşit să scape de această murdărie chiar şi după spălarea hainelor de mai multe ori.
Mirosul foarte urât pe care îl simţea în timpul acestei înspăimântătoare întâmplări îi deranjase stomacul. Apoi, când lua ceva de mâncare, îi venea în minte acest miros îngrozitor şi nu reuşea să consume chiar şi cu mare dificultate acea mică cantitate de alimente care le lua pentru a supravieţui.
…Într-o noapte sfânta vroia să se dedice contemplării într-o linişte profundă, intră în bucătăria goală la acea oră, şi a început să se roage. Rămânea în foc o mare cantitate de cărbuni care erau folosiţi pentru prepararea cinei. Inamicul său profită de această împrejurare şi o ţine pe cărbuni pentru câteva momente. Ea având degetele picioarelor puţin arse.
…În adâncul întunericului, două spirite rele în formă umană s-au năpustit asupra ei pentru a o urca în vârful unui dulap pe care au mai urcat-o şi altă dată.
Dar după ce au ridicat-o în aer, au lăsat-o să cadă dintr-o dată. Sunetul acestei căderi a fost foarte puternic. Soţul sfintei Francesa Romana care dormea în aceiaşi cameră, dar nu în acelaşi pat, a fost trezit. Surprins şi în oarecare mod speriat, chemă soţia pe nume.
Aceasta din urmă, după ce a primit aceste suferinţe, s-a pus cu mare curaj în genunchi. Nevrând să-i descopere soţului aceste manifestări supranaturale a căror victimă era, îi răspunse într-un mod liniştitor.
A fost mulţumit, dar mai târziu îi spusese soţiei că a auzit acel zgomot asurzitor ca şi cum toată casa s-ar fi prăbuşit.
Într-o zi, văzându-o că citea, au atacat-o în număr de trei. I-au luat cărţile, le-au rupt şi… s-au năpustit asupra fericitei, au apucat-o de picioare şi au târât-o într-o sală, înjurându-o. Au lovit-o cu picioarele şi au trântit-o la pământ. În sală era o grămadă de cenuşă: o aruncară, o rostogoliră peste această grămadă, umplându-i gura de cenuşă. Între timp victima continua să se roage. Chinuitorii văzând perseverenţa ei, au lovit-o cu curele de piele timp de trei ore.
Se întâmplă că o fiică spirituală a Sfintei, numită Rita, să simtă nevoia de a o vedea şi urcă scările pentru a se îndrepta spre camera ei. Auzi zgomotul loviturilor repetate a diavolilor care o loveau cu putere.
Rita, întrebându-se de unde vine acest zgomot, ajunse la uşa camerei şi o găsi închisă. S-a oprit pentru a asculta mai atent la ceea ce se întâmpla înăuntru. Atunci distinse clar fie sunetul loviturilor fie vocea victimei care continua să se roage. O strigă de la uşă şi îi ceruse să îi deschidă. Sfânta Francesca Romana răspunse cu mare dificultate: „Nu pot să vă deschid!”
Trecu câteva minute, şi în sfârşit fericita deschide cu greu uşa. Spiritele rele au abandonat-o auzind vocea noii sosite, cum făceau întotdeauna când serva lui Dumnezeu era strigată de cineva.
Rita întră şi o văzu pe aceea pe care a venit să o vadă. Nu avea pe cap nici un fel de voal cu care se acoperea de obicei. Toate hainele ei, şi faţa, erau acoperite de cenuşă, era de nerecunoscut. Avea gura plină de cenuşă, încât vocea era de neînţeles, aproape imperceptibilă. Iar corpul ei era rece».
Prezenţa martorilor pe cât se pare nu prezenta nici un fel de obstacol în calea acestor manifestări supranaturale ale spiritului diabolic: «…O dată când sfânta Francesca Romana era bolnavă în pat, diavolul, în prezenţa sorei Agnese şi a altor martori, îi luase păturile şi deschidea şi închidea fereastra camerei ei.
Surorile văzură mişcarea ferestrei şi a păturilor, dar nu reuşeau să vadă cauza acestor mişcări. Căutau mult timp păturile şi le găseau adunate sub pat.
Fericita nu reflectă asupra acestui fapt, pentru că aceste evenimente aveau loc cu permisiunea lui Dumnezeu.
Sora Perna mărturiseşte faptul că a văzut-o pe sfânta Francesca Romana ridicată de către spiritele rele în aer la o înălţime considerabilă, şi lăsată să cadă zguduitor pe podeaua camerei, iar apoi mulţumind Domnului îl mărea».