Pentru a garanta accesul popoarelor sărace la medicamente este necesară în primul rând solidaritatea şi apoi actele normative. Aceasta este concluzia intervenţiei observatorului permanent al Sfântului Scaun pe lângă sediul ONU de la Geneva, mons. Silvano Maria Tomasi, care a vorbit la cea de-a 23-a sesiune a Consiliului Drepturilor Omului. La nivel mondial Biserica Catolică deţine peste 5.000 de spitale şi 18.000 de clinici, situate de multe ori în zonele cele mai defavorizate.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului afirmă cu claritate faptul că toate persoanele care se află în situaţii dificile - din cauza şomajului, a bătrâneţii etc. – au „dreptul” la „securitate”. Un drept care se aplică şi celor care au nevoie de tratamente şi nu au mijloacele necesare pentru a şi le procura.
Realitatea este foarte diferită şi, a remarcat mons. Tomasi în intervenţia sa la Geneva, în întreaga lume milioane de persoane nu „pot beneficia de cel mai înalt standard realizabil de sănătate fizică şi mentală” din cauza „realităţilor sociale şi politice” care împiedică accesul la medicamente şi servicii medicale.
Sfântul Scaun a criticat „Raportul asupra accesului la medicamente” prezentat la această reuniune. Explică mons. Tomasi: „Delegaţia Sfântului Scaun consideră că Raportul nu acordă suficientă atenţie necesităţilor fundamentale ale indivizilor şi familiilor în toate momentele vieţii, de la concepere până la moartea naturală. De multe ori aceste provocări împiedică accesul la medicamente cel puţin în egală măsură ca diferitele probleme juridice prezentate în Raport, dacă nu chiar mai mult. Înlăturarea eficientă a acestor obstacole cere abordarea unei dezvoltări umane integrale care să promoveze atât un cadru legislativ corect, cât şi solidaritatea internaţională, nu doar între State, dar şi între popoare. Sfântul Scaun observă cu îngrijorare «dificultăţile a milioane de persoane de a avea acces la condiţii elementare de subzistenţă şi la medicamentele indispensabile pentru a se trata» şi speră să se instaureze «o adevărată justiţie distributivă care să garanteze tuturor, pe baza nevoilor obiective, tratamente adecvate»”.
„Raportul”, a continuat mons. Tomasi, „face de multe ori referire la obligaţia Statelor de a crea condiţiile necesare pentru accesul la medicamente. Dacă îndeplinirea acestei obligaţii de către guverne este o cerinţă clară, ar fi fost oportun să se recunoască implicarea importantă a organizaţiilor non guvernamentale şi religioase atât în furnizarea medicamentelor, cât şi a unei vaste game de tratamente şi măsuri preventive pentru asigurarea deplină a dreptului la sănătate”.
Prelatul a reamintit că Biserica Catolică oferă servicii medicale în peste 5.000 de spitale şi 18.000 de clinici care, nu de puţine ori, sunt situate în zone izolate sau chiar de conflict, în care serviciile medicale ale guvernelor nu ajung. Cazul Africii este emblematic: conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii între 30 şi 70% dintre infrastructurile sanitare „aparţin organizaţiilor religioase”.
În fine, mons. Tomasi a spus că facilitarea accesului la medicamente merită o analiză mult mai complexă în care să fie recunoscuţi toţi factorii care contribuie la promovarea acestui obiectiv, mai mult decât simpla limitare la cadrul legislativ, economic şi politic.
Sursa:ro.radiovaticana.va
