”O conversație între frați”, susținută de convingerea că ”unitatea se face pe cale”: astfel a definit papa Francisc întâlnirea sa cu patriarhul Kirill al Bisericii ortodoxe ruse, la câteva minute după evenimentul desfășurat vineri, 12 februarie 2016, la aeroportul din Havana. În Declarația comună, semnată la încheierea unui colocviu de două ore, papa Francisc și patriarhul Kirill au pus accentul pe câteva aspecte de importanță deosebită într-o perioadă de schimbări epocale pentru civilizația umană, de la persecuția creștinilor și sacralitatea vieții umane, până la criza familiei și necesitatea dialogului între religii. Mai multe paragrafe au atins și chestiunea relațiilor dintre confesiunile creștine, pornind de la realitatea că ”suntem frați, nu concurenți”.
În legătură cu importanța Declarației comune, Radio Vatican a cerut o reflecție nunțiului apostolic la Moscova, arhiepiscopul titular Ivan Jurkovič, care scoate în prim plan necesitatea unui efort concertat în apărarea creștinilor supuși violențelor:
Arhiep. Jurkovič: ”Acesta mi se pare conținutul cel mai profund al întregii întâlniri, care este de la sine un eveniment extraordinar, așteptat, dorit, dar și o întâlnire în stare de urgență. Comunitatea creștină se simte întotdeauna responsabilă față de cei care suferă, având înalta obligație de a-i aminti și pe cei care au murit. (…) Papa a explicat și faptul că nici unul din prigonitorii creștinilor nu-și întreabă victimele cu privire la apartenența confesională. Cu alte cuvinte, cei care urăsc credința creștină, ne consideră deja uniți”.
În Declarația comună papa Francisc și patriarhul Kirill adresează Comunității internaționale un apel pentru a chema la masa negocierilor toate părțile implicate în conflicte și a pune capăt violențelor și terorismului. Continuă nunțiul apostolic:
Arhiep. Jurkovič: ”Complicațiile din ultimii ani de pe scena internațională au fost un adevărat șoc. Nimeni nu se aștepta ca viața internațională și relațiile internaționale să se deterioreze cu o repeziciune atât de mare și fără a găsi răspunsuri eficace. Tot ceea ce se reușește, probabil, în acest moment, este o amânare de scurtă durată, dar nu există soluții. Papa Francisc și patriarhul Kirill sunt două personalități cu o mare vizibilitate la nivel mondial iar efectul Declarației comune merge dincolo de formularea verbală. (…) Fotografia evenimentului de la Havana rămâne aproape ca un simbol pentru noul mileniu, semn al unei noi maturități a comunității creștinilor, o maturitate care presupune această responsabilitate directă pentru destinul omenirii”.
Declarația respinge prozelitismul dar nu trece cu vederea peste tensiunile dintre greco-catolici și ortodocși:
Arhiep. Jurkovič: ”Declarații de acest fel constituie un mesaj pentru comunitate, dar dificultățile se înțeleg mai bine și mai adecvat când unul este la fața locului. Pentru noi, este un apel de a fi atenți la ceea ce se întâmplă la fața locului. Deseori, într-adevăr, există interpretări care modifică adevărul. Nu trebuie, prin urmare, să intrăm în afirmații polemice, ci să căutăm să ieșim din această situație deloc ușoară cu o nouă perspectivă, cu un nou optimism, chiar cu o nouă voință de a depăși pozițiile, fie de o parte, fie de cealaltă. Ce altceva mai bun decât o astfel de întâlnire putea să fie de imbold pentru un nou început, pentru o realitate pozitivă?”
Referindu-se ”la cald” la colocviul cu patriarhul Kirill, papa Francisc a spus că unitatea între creștini se face mergând pe cale, înaintând în aceeași direcție. Care ar putea să fie pasul următor? Încheie nunțiul apostolic la Moscova:
Arhiep. Jurkovič: ”Fără îndoială este un moment promițător. Cineva a spus că după această întâlnire se începe un dialog mai senin cu întreaga ortodoxie, chiar dacă unele Biserici ortodoxe comunică greu cu Roma, dar nu toate. Primul pas, așadar, ar fi depășirea acestei dezbinări radicale, care, de fapt, nu e o dezbinare de principiu, ci mai degrabă de tradiții. Această fază a fost depășită prin întâlnirea din Cuba. Cred că următorul pas ar fi normalizarea (relațiilor), pentru a nu mai face dintr-un eveniment atât de normal, cum este întâlnirea dintre doi frați, un eveniment extraordinar. Este vorba de un eveniment familial și, dacă vorbim de un frate, un eveniment relativ frecvent, ceva normal, atât de uman și de necesar”.
(rv – G. Aquilino – A. Dancă)
