Papa Francisc a menţionat duminică la rugăciunea „Angelus” beatificarea a două călugăriţe din Polonia. Ambele călugăriţe s-au distins printr-o iubire specială faţă de cei săraci. Ritul sacru a fost prezidat duminică la Cracovia, în numele Sfântului Părinte Papa de cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.
Să ascultăm mai întâi cuvintele Sfântului Părinte de la rugăciunea "Angelus":
„Dragi fraţi şi surori, la Cracovia sunt proclamate Fericite două călugăriţe poloneze: Sofia Czeska Maciejowska, care în prima jumătate a secolului al XVII-lea a întemeiat congregaţia „Fecioarele Prezentării la Templu a Fericitei Fecioare Maria”, şi Margareta Lucia Szewczyk, care în secolul al XIX-lea a fondat congregaţia „Fiicele Fericitei Fecioare Maria Îndurerate. Împreună cu Biserica din Cracovia să-i mulţumim Domnului!”.
Două secole le separă în timp pe cele două noi Fericite: pe Maica Sofia, care a trăit în secolul al XVII-lea, poloneză, cu bună educaţie, căsătorită şi văduvă încă din prima tinereţe, şi pe sora Margareta, ucraineană prin naştere, dar care în secolul al XIX-lea a ales Polonia ca ţară a misiunii sale. Două călugăriţe care s-au dăruit în întregime celor săraci, printr-o iubire generoasă, întemeiată pe o credinţă robustă, alimentată din Euharistie şi rugăciune. Ambele au întemeiat congregaţii cu o puternică spiritualitate mariană.
Sora Sofia s-a dedicat fetelor sărace şi orfane, urmând regula ei personală de instrucţie şi formare pentru a le pregăti la viaţă. Instrumentul ei preferat era Cuvântul lui Dumnezeu, care trebuie păstrat în inimă făcând astfel încât aceasta să fie pregătită să-l primească. Imitând uimirea şi bucuria Sfintei Fecioare Maria pentru Cuvântul lui Dumnezeu, noua Fericită şi l-a însuşit în aşa fel încât a transmis con-surorilor sale moto-ul „Slavă lui Dumnezeu şi Maicii sale!”, după cum a subliniat card. Angelo Amato: „Maica Sofia a ales misterul Prezentării Sfintei Fecioare Maria la Templu ca model al vieţii sale personale şi ocrotitor al operei sale”.
Cealaltă Fericită, sora Margareta a ales să se ocupe de copiii din orfelinate, de cei bătrâni din aziluri şi de bolnavii din spitale. Era uşor de recunoscut după bunătatea inimii, atitudinea maternă faţă de ceilalţi şi de bucuria ei tipic franciscană, care-şi adâncea rădăcinile într-o credinţă solidă. Din nou, card. Angelo Amato: „Ca fiică spirituală a Sf. Francisc din Assisi ştia că în această lume Isus se face vizibil în primul rând în sacramentul Trupului şi al Sângelui său, în Euharistie. Mergea de multe ori în faţa tabernacolului – unde se păstrează Sf. Euharistie – fiind convinsă că cine doreşte multe haruri trebuie să facă multe vizite la Isus din Euharistie”.
Ce scoate în evidenţă viaţa celor două călugăriţe ridicate duminică la cinstea altarelor? Slujirea gratuită şi orientarea spre bine, subliniază card. Amato.
„Sfinţii fac mult bine nu doar Bisericii dar şi societăţii. Iată moştenirea pe care cele două Fericite o lasă pentru noi: să facem binele şi să-l facem bine. Iar fiicelor spirituale, Maica Sofia şi Maica Margareta Lucia le încredinţează nu doar beatitudinea evanghelică a unei slujiri importante faţă de cei nevoiaşi, dar şi o asigurare pentru viitor: carisma respectivelor congregaţii conduce la sfinţenie”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
