„Raportul conștiinței individuale cu autoritatea spirituală este asemănătoare cu cel dintre ochi şi lumină. Magisterul (Doctrina) se aseamănă luminii: precede, învăluie, susţine, respectă. Învaţă, dezvoltă, reînnoadă conștiința. E adevărat că sunt două căi pentru a ajunge la adevăr: una care este calea ascultării, iar cealaltă e calea conştiinţei.
Ştiu foarte bine că idealul ar fi ca cele două căi să fie de acord. Pentru aceasta ne străduim şi lucrăm aici pe pământ, dar cele două căi nu formează două biserici. Nu sunt două lumini: una a răspunderii solitare şi cealaltă a răspunderii comune. Teologii moderni vorbesc adesea în favoarea conştiinţei colective. Uită, însă, des să spună că, în definitiv, această conştiinţă colectivă în Biserica catolică trebuie să fie interpretată de Magister, şi, în anumite cazuri urgente sau la limită, de către Succesorul Sfântului Petru, care vorbeşte în numele celor 12 apostoli”.
Papa Paul al VI-lea lui Jean Guitton, membru al Academiei franceze, după publicarea enciclicii sale „Humanae vitae” din 1968 (Paul al VI-lea în taină, San Paolo, 2002(4), p. 97, trad. din ital. MF).
