Era 25 decembrie 1995, când Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea a deschis site-ul Vatican.va, dând astfel viață experienței Sfântului Scaun pe internet. Un gest profetic, dacă se ia în considerare faptul că în acel moment internetul era într-o fază incipientă și nu era previzibilă o dezvoltare ca și aceea la care am asistat, mai ales cu apariția rețelelor de socializare.
Asupra semnificației acestei aniversări și a importanței prezenței Bisericii în „continentul digital”, Mons. Lucio Adrian Ruiz, coordonatorul Biroului de Internet al Vaticanului și secretar în cadrul Secretariatului pentru Comunicare a declarat: „Biserica ajunge la oameni și prin intermediul internetului. A fost „profeție” a Papei Ioan Paul al II-lea: la nașterea unei noi realități culturale, Biserica este prezentă, iar această prezență reprezintă adevărata frumusețe a acestor puncte istorice atât de puternice. Biserica interpretează semnele timpului, le înțelege și călătorește asemeni lui Isus de Crăciun. Legătura este foarte frumoasă: pe 25 decembrie Isus, care crează istoria, devine cultură care călătorește cu omul, iar Biserica călătorește cu omul, în cultură. Acest lucru reprezintă o realitate importantă. Biserica a înțeles istoria, citește semnele timpurilor, și se face prezentă însoțind umanitatea”.
Făcând referire la ultimul document al Papei Ioan Paul al II-lea „Dezvoltarea rapidă” (24 ianuarie 2005), în care se afirmă că fenomenul comunicațiilor sociale și al internetului „împing Biserica spre un fel de revizuire pastorală și culturală”, Mons. Ruiz a declarat că itinerariul pastoral evidențiat de către Papa Ioan Paul al II-lea, dar și de Papa Francisc este tocmai acesta: „nu vă temeți de această cultură, de această realitate care sfidează, întotdeauna dinamică. În fiecare zi ne aflăm într-o realitate diversă, nouă, care trebuie învățată, care se schimbă”. Referindu-se la Magisteriul Papei Francisc care ne îndeamnă să mergem în întâmpinarea celorlalți „prefer o Biserică care cade, care se rănește, deoarece merge în întâmpinarea altora, decât o Biserică bolnavă, datorită faptului că rămâne închisă în sine”, prelatul a afirmat: „Faptul de a merge, de a parcurge aceste străzi digitale, trebuie să împingă Biserica să intre în această lume, mai ales acolo unde se găsesc noile generații. Biserica are misiunea de a merge”.
Apoi a continuat: „Folosindu-se de aceste noi „instrumente”, care sunt rețelele de socializare, creștinii trebuie să creeze întâlniri. Persoanele trebuie să înțeleagă că în acest loc unde întâlnesc alte persoane, trebuie să-l întâlnească și pe Dumnezeu. Provocarea Bisericii în acest caz este aceea de a înțelege că acesta este un loc în care trebuie generată o întâlnire cu alții și cu Dumnezeu!
Dacă vorbim despre această realitate digitală ca despre o altă dimensiune, ca despre o manieră de a ne trăi umanitatea, dezvoltarea vieții creștine trebuie să urmeze ritmul de dezvoltare al vieții normale, iar pastorala și caritatea trebuie să găsească în rețelele de socializare, un spațiu pentru o dezvoltare care să aibă un limbaj propriu, deoarece nu este simplă trecerea de la un mijloc la altul, de la o manieră la alta. Există o modalitate prin care se exprimă: ajutându-i pe alții, prin acte de ajutor concret; ajutându-i pe alții să cunoască îndurarea și iertarea. Se poate vedea cum, cu ajutorul rețelelor de socializare se poate ajunge la mulți care nu au nici o idee despre faptul că Dumnezeu iartă păcatele și îi primește cu milă și cu sensibilitate pe cei îndepărtați. Acesta este într-adevăr un dar al lui Dumnezeu, după cum a scris și Papa Francisc în primul său mesaj pentru comunicațiile sociale.
Internetul, a concluzionat Mons. Ruiz, cu toate versiunile și tehnologiile sale, ne permite să creăm cu adevărat o rețea umană creștină, prin care să vestim iubirea Tatălui până la marginile pământului”.
Traducere și adaptare: Liviu Ursu
