Precum cerbul dorește izvoarele apelor,
Așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
Sufletul meu este însetat de Dumnezeul cel viu:
Când voi veni şi voi vedea chipul lui Dumnezeu?
Lacrimile mi-s pâinea, ziua și noaptea
Și mi se spune: "Unde este Dumnezeul tău?"
Îmi amintesc un lucru și mi se strânge sufletul:
Înaintam prin mulțime, eram primul până la casa lui Dumnezeu,
Printre glasurile de bucurie și de laudă
Ale unei mulțimi în sărbătoare.
Pentru ce te întristezi, suflete al meu
Și de ce mă tulburi?
Nădăjduieşte în Dumnezeu: îl voi mai putea lăuda,
Pe El, mântuirea feţei mele și Dumnezeul meu.
Se întristează sufletul meu;
De aceea îmi amintesc de Tine
Din pământul Iordanului şi al Ermonului, din muntele Misar.
Adânc pe adânc cheamă,
În glasul cascadelor Tale;
Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut.
Ziua, Domnul îmi dăruiește iubirea sa
Iar noaptea cântare Lui e cu mine,
Rugăciunea către Dumnezeul vieţii mele.
Îi voi spune lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu! Pentru ce m-ai uitat?
Pentru ce umblu mâhnit, asuprit de vrăjmaşul meu?"
Mă insultă dușmanii când îmi sfarmă oasele,
Zicându-mi constant: "Unde este Dumnezeul tău?"
Pentru ce te mâhnești, suflete al meu
Și de ce mă tulburi?
Nădăjduieşte în Dumnezeu: îl voi mai putea lăuda,
Pe El, mântuirea feţei mele și Dumnezeul meu.
Precum cerbul dorește izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Sf. Grigore de Nyssa ne spune că: „cine L-a gustat pe Dumnezeu dorește prezența Sa și comuniunea cu El, mai mult decât își dorește cerbul izvoare de ape vii: acesta bând se satură. Însă în raportul cu Dumnezeu nu e ca și cu setea naturală: izvorul dumnezeiesc care ajunge la om îl atrage spre Domnul pe cel ce gustă dintr-însul”.
Sufletul meu este însetat de Dumnezeul cel viu. Pentru Sf. Ioan Gură de Aur „setea exprimă iubirea, perseverența în dragoste, nerăbdarea. Profetul știe că îl va vedea pe Dumnezeu dar nu mai are răbdare și de aceea se întreabă: Când...? De altfel, sufletul îndrăgostit de Dumnezeu nu se mai interesează de ceea ce întâlnește aici pe pământ, așteptând întâlnirea cu Creatorul”.
Ziua, Domnul îmi dăruiește iubirea sa iar noaptea cântare Lui e cu mine. Sf. Grigore cel Mare ne spune că: „Milostivirea și iubirea lui Dumnezeu ne sunt dăruite ziua, adică în timp de pace. Se descoperă însă noaptea, pentru că darul primit în timp de pace, se arată și e util în timp de încercare”.
