Am aşteptat…, L-am aşteptat pe Domnul
Iar El s-a aplecat spre mine
Şi a ascultat strigarea mea.
El m-a scos din groapa cea cu ape tulburi
Şi din noroiul mlaştinii;
Mi-a pus picioarele pe stâncă
Şi a dat siguranţă paşilor mei.
Mi-a pus în gură un cântec nou,
Un imn de laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi vor vedea aceasta: se vor teme
Şi se vor încrede în Domnul.
Fericit este omul care şi-a pus încrederea în Domnul
Şi nu se îndreaptă spre cei ce-i urmează pe idoli,
Nici spre cei ce urmează minciuna.
Câte minunăţii ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu!
Câte planuri spre binele nostru:
Nimeni nu se poate compara cu Tine!
Dacă aş vrea să le anunţ şi să le vestesc,
Sunt prea numeroase pentru a fi numărate.
Jertfa şi ofranda nu te bucură,
Mi-ai deschis urechile;
N-ai cerut sacrificii sau arderi de tot pentru păcat.
Atunci am spus: "Iată vin eu!,
În sulul cărţii e scris despre mine,
Să fac voia Ta:
Dumnezeul meu, eu asta doresc;
Legea Ta e în străfundul inimii mele".
Am anunţat dreptatea Ta în adunarea cea mare;
Vezi: nu-mi ţin închise buzele, Doamne, Tu ştii asta.
Nu am ascuns dreptatea Ta în interiorul inimii mele,
Adevărul Tău şi dreptatea Ta le-am proclamat.
Nu am tăinuit dragostea Ta
Şi statornicia Ta în faţa adunării celei mari.
Nu-mi respinge Doamne, milostivirea Ta;
Dragostea şi fidelitatea Ta să mă protejeze pentru totdeauna,
Pentru că mă încolţesc rele nenumărate,
Fărădelegile mă oprimă şi nu mai reuşesc să văd:
Sunt mai numeroase decât perii capului meu,
Inima-mi slăbeşte.
Binevoieşte, Doamne, să mă eliberezi;
Doamne, vino degrabă în ajutorul meu.
Să fie ruşinaţi şi încurcaţi
Toţi cei ce caută să-mi ia viaţa.
Să dea înapoi, cuprinşi de ocară
Toţi cei ce se bucură de ruinarea mea.
Să se întoarcă înapoi acoperiţi de ruşine,
Cei ce-mi spun: "Aşa-ţi trebuie!".
Să se bucure şi să se veselească de Tine
Toţi cei ce Te caută;
Şi să zică pururea
Toţi cei ce iubesc mântuirea Ta: "Domnul e mare !".
Dar eu sunt sărac şi nevoiaş:
De mine se îngrijeşte Domnul.
Tu eşti ajutorul meu şi salvatorul meu:
Dumnezeul meu, nu întârzia!
Am aşteptat…, L-am aşteptat pe Domnul iar El s-a aplecat spre mine şi a ascultat strigarea mea. Psalmul acesta este interpretat de sfinţii Părinţi ai Bisericii în perspectiva mântuirii aduse de Cristos. Aşteptarea arzătoare a omenirii scufundată în noroiul păcatului îşi găseşte, în persoana Mântuitorului, eliberarea. Suspinele care se ridică către tronul ceresc sunt ascultate prin coborârea din ceruri a Mijlocitorului Isus, trimis de Tatăl, la momentul potrivit (la împlinirea timpului), ca să dăruiască lumii iertarea păcatelor şi viaţă îmbelşugată în fericirea veşnică. Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă!
Jertfa şi ofranda nu te bucură, mi-ai deschis urechile. Lauda care e plăcută lui Dumnezeu nu se poate limita la partea exterioară, formală. Relaţia cu Dumnezeu trebuie să depăşească această etapă iar omul va primi harul de a auzi cuvintele bucuriei. Domnul deschide urechile celui care doreşte să intre într-o legătură vie cu El, celui care e dispus să asculte. Surzenia omului sau incapacitatea sa de a percepe glasul cerului este ilustrată în mod minunat de episodul tânărului Samuel, care nu reuşeşte să înţeleagă cine îl strigă până când urechile sale nu învaţă să recunoască vocea lui Dumnezeu : « vorbeşte Doamne, căci slujitorul Tău ascultă » (1Sam 3,9).
Dar eu sunt sărac şi nevoiaş: de mine se îngrijeşte Domnul. Cu toate că se recunoaşte sărman, psalmistul are toată încrederea că mâna protectoare a Tatălui ceresc îl va ocroti. Sf. Ieronim reluând fragmentul din a doua scrisoare către Corinteni (8,9), vede în începutul acestui verset pe Cristos care bogat fiind, s-a făcut sărac pentru ca prin El, noi să ne îmbogăţim.
