Creștinul include și nu închide ușile nimănui, chiar și atunci când acesta creează împotriviri. Cel care exclude face aceasta pentru că se crede mai bun decât ceilalți, generând astfel conflicte și diviziune pentru care va trebui să dea cont într-o zi în fața tribunalului lui Dumnezeu. Acestea au fost aspectele evidențiate de Papa Francisc în cadrul Sfintei Liturghii, celebrată în capela Casei Sfânta Marta din Vatican, după cum relatează colegul nostru Sergio Centofanti, de la redacția centrală în limba italiană.
Atitudinea lui Isus este incluzivă
În Scrisoarea către Romani, Sfântul Apostol Paul îndeamnă să nu-i judecăm și să nu-i disprețuim pe frați, căci acest lucru duce la excluderea lor din micul nostru grup și la un comportament selectiv, care nu este creștin. De fapt Cristos, prin sacrificiul său pe Golgota, îi unește și îi include "pe toți oamenii în mântuire". Evanghelia ne relatează despre apropierea de Isus a vameșilor și a păcătoșilor, adică "a celor excluși, a celor care erau înafara" (n.n.grupului ), iar fariseii și cărturarii murmurau
"Atitudinea cărturarilor și a fariseilor este tot una excluzivă, a unora care gândesc: 'Noi suntem perfecți, noi urmăm legea, în vreme ce acești alții sunt păcătoși, sunt vameși'. În schimb, atitudinea lui Isus este de incluziune. Există două căi în viață: calea excluziunii persoanelor și calea incluziunii. Prima, chiar dacă este scurtă, este totodată izvorul tuturor războaielor: toate calamitățile, toate războaiele, încep prin excludere. Se fac excluderi din comunitatea internațională, dar și din familie, în rândul prietenilor… câte certuri nu există."
Se opune rezistență incluziunii|
"Nu este ușoară incluziunea" – observă Papa – "pentru că se opune rezistență, pentru că există acel comportament selectiv". De aceea Isus istorisește două parabole: cea a oii rătăcite și parabola monedei pierdute."
"Sunt plini de bucurie pentru că au regăsit ceea ce pierduseră, de aceea merg la vecini și la prieteni pentru a le împărtăși fericirea: 'Am găsit; am inclus'. Aceasta este incluziunea împlinită de Dumnezeu, contrară excluziunii practicată de cei care judecă, care alungă lumea, persoanele. 'Nu. Acesta nu; acest altul nu… încât se formează un mic grup de prieteni care alcătuiesc propriu mediu. Aceasta este dialectica dintre excludere și includere. Dumnezeu ne-a inclus pe toți în mântuire, pe toți. Această atitudine reprezintă un început. Noi, cu geloziile, invidiile, slăbiciunile și păcatele noastre avem astfel de atitudini de excludere care – după cum am spus – pot sfârși în război.
Dacă eu exclud, într-o zi mă voi afla în tribunalul lui Dumnezeu
Isus – evidențiază Papa – face asemenea Tatălui care l-a trimis în lume pentru a ne salva, "ne caută, pentru a ne include", "pentru a fi o familie".
"Să ne gândim și, cel puți, să facem cel mai mărunt lucru posibil: să nu judecăm niciodată, spunând: . 'Acesta face așa, așa…"Dumnezeu știe viața pe care o trăiește, însă nu-l exclud din inima, din rugăciunea, din salutul, din surâsul meu și, dacă am ocazia, îi spun un cuvânt bun. Să nu excludem niciodată, căci nu avem dreptul. Căci, după cum se sune în Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani, 'fiecare dintre voi va da cont despre sine înaintea lui Dumnezeu'. Dacă eu exclud, într-o zi mă voi afla în fața tribunalului lui Dumnezeu și va trebui să dau cont despre mine însumi. Să cerem de la Dumnezeu harul de a fi bărbați și femei care includ întotdeauna, întotdeauna, cu măsura sfintei prudențe, dar întotdeauna. Să nu închidem ușa nimănui, ci să avem mereu inima deschisă".
