Abrud, 9-11 octombrie 2015: a 110-a Adunare Generală a Asociațiunii ASTRA
Preacucernici Părinți,
Distinse Autorități,
Doamnelor și domnilor,
Am bucuria să îl reprezint pe Preafericitul Părinte Cardinal Lucian, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, și să Vă transmit salutul Preafericirii Sale și comuniunea de rugăciune și simțire, cu ocazia lucrărilor celei de-a 110-a Adunari Generale a Asociațiunii ASTRA.
Evenimentul de astăzi îmi dă prilejul să schițez în câteva rânduri însemnătatea pe care Biserica noastră Română Unită o acordă dintotdeauna simbiozei dintre profilul cultural și educativ pe de o parte, și sentimentul religios ce caracterizează dorul de absolut al fiecărei persoane umane, pe de cealaltă parte. Nu puțin se va vorbi astăzi despre importanța și rolul marilor bărbați și Apostoli ai culturii naţionale care au făurit Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, despre năzuința acestei Asociațiuni de a-și fi stabilit ca obiectiv ferm cunoaşterea și răspândirea literaturii şi culturii româneşti. Însă nu doar o cunoaștere la nivel conceptual, abstractă sau pur speculativă, ci o cunoaștere care să conducă spre formarea integrală a persoanei umane, și care, în fond, este de o urgență vitală în contextul actualei epoci post-moderne, caracterizată de rapide transformări și bulversări sociale, economice și culturale.
În acest sens, percepem ca fiind providențial și profetic în întemeierea Asociațiunii ASTRA, rolul însemnat pe care l-au avut doi mari Părinţi ai Bisericilor Ortodoxă şi Greco-Catolică – Andrei Şaguna şi Alexandru Sterca Şuluţiu. Încă o dovadă, că pe tărâmul culturii și al cunoașterii, cele două Biserici nu pot să nu se recunoască a fi Surori, și prin care se vădește cum credința şi cultura țării noastre pot să viețuiască împreună, și pot să aducă roade bogate sub inspirația valorilor perene ale Evangheliei, pentru desăvârșirea binelui comun.
Biserica Română Unită a aderat încă de la început la idealurile ASTREI, tocmai fiindcă, identitar, misiunea acestei Biserici a fost mereu legată de învăţământ şi de instruire. De aici a răsărit „soarele românilor” aşa cum numea Ion Heliade Rădulescu cetatea Blajului, întrucât, aşa cum se cunoaște, aici a fost deschisă, la 11 octombrie 1754, prima școală sistematică superioară din țară cu limba de predare română. Piatra de temelie a acesteia a fost pusă de Inocențiu Micu Klein, însă ea a fost terminată de urmașul său, episcopul Petru Pavel Aron. Câte monumente de cultură și de spiritualitate nu au fost zămislite grație dăruirii și jertfei călugărilor de la Blaj? Și câte odoare de spiritualitate și cultură nu împodobesc astăzi ținuturile noastre prin împlinirea idealurilor ASTREI, și mă refer doar la cultivarea limbii române în toate componentele ei, la înfiinţarea de biblioteci, de şcoli, la editarea de reviste, la construirea de monumente închinate martirilor neamului, la organizarea de concursuri și simpozioane, într-un cuvânt, la conservarea a tot ceea ce înseamnă valori ale ființării românești și creștinești pe aceste meleaguri, și pe care Asociațiunea, încă de la începuturile ei, știe să le asume în chip magistral.
Plecând de la rodnica activitate a Corifeilor Şcolii Ardelene, şi ca o continuare a misiunii sale în formarea conştiinţei noastre naţionale, Biserica Română Unită s-a dorit mereu a fi „lumină spre descoperirea neamurilor”, far al minților și al conștiințelor noilor generații. Motiv pentru care, unirea în cuget și în simțire cu ASTRA, reliefează rolul fundamental pe care Biserica Unită l-a jucat mereu în conștientizarea ființei naționale a poporului nostru: o Biserică autentic românească, făuritoare a spiritului și a dorului național, aflată în deplina comuniune de credință cu Sf. Scaun Apostolic al Romei. Fiindcă, dacă de-a lungul istoriei Asociațiunii, rolul Bisericii a fost acela de îndemn înspre cunoaștere, de studiu și râvnă pentru depășirea propriei condiții, în acest proces complex și, totodată, tainic, care este educația, Biserica nu face decât să pună în practică ceea ce Dumnezeiescul Ei Întemeietor i-a poruncit: Mergând, învățați toate neamurile (Mt 28, 19).
Închei cu un fragment din scrisoarea papei emerit Benedict al XVI-lea din anul 2008 adresată Diecezei și orașului Roma asupra misiunii urgente a educației ce urmărește formarea integrală a ființei umane, și care pare să rezume dificultățile procesului educativ și cultural în zilele noastre: „sufletul educației, precum și al întregii noastre vieți, poate fi doar o Speranță căreia să i ne încredințăm. Astăzi, speranța noastră este asediată din mai multe părți și riscăm să devenim și noi, precum vechii păgâni, oameni „fără speranță și fără Dumnezeu pe lume” precum scrie Sf. Pavel creștinilor din Efes (2,12). Și tocmai de aici se naște dificultatea poate cea mai profundă pentru o adevărată operă educativă: la rădăcina crizei educației se află de fapt o criză de încredere în viață”.
De aceste provocări vrem să fim conștienți astăzi, noi, Biserică, oameni de cultură și societate civilă, cu certitudinea că degetul Proniei Cerești creionează firul istoriei omului din toate timpurile, și încredințați fiind mereu că doar per aspera vom putea ajunge ad astra.
Vă mulțumesc.
+ Claudiu Lucian POP
Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore
a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică