În Tine, Doamne, m-am refugiat,
Nu voi fi dezamăgit niciodată!
Apără-mă pentru dreptatea Ta.
Apleacă-Ţi spre mine urechea
Şi grabnic mă eliberează.
Fii mie stâncă de apărare,
Cetate de mântuire.
Că puterea şi scăparea mea eşti Tu,
Pentru numele Tău povăţuieşte-mă şi mă călăuzeşte.
Scoate-mă din cursa pe care mi-au întins-o,
Pentru că Tu eşti păzitorul meu.
În mâinile Tale îmi încredinţez spiritul,
M-ai răscumpărat, Doamne, Dumnezeule statornic.
Tu-i urăşti pe închinătorii la idoli,
Eu însă, mă încred în Domnul.
Mă voi bucura şi mă voi veseli de harul Tău,
Pentru că ai privit spre nimicnicia mea
Şi cunoşti neliniştile din viaţa mea;
Nu m-ai dat în mâinile vrăjmaşului,
Ai pus picioarele mele într-un loc sigur.
Ai milă de mine, Doamne, sunt în primejdie,
De plâns mi se usucă ochii, gâtul şi sufletul.
Se stinge în durere viaţa mea,
Anii mi se duc în suspinuri;
Mâhnirea îmi sleieşte puterile
Şi mi se sfărâmă oasele.
Am ajuns ocara duşmanilor
Şi chiar a vecinilor.
Am devenit spaima cunoscuţilor mei;
Cine mă vede pe stradă mă ocoleşte.
Sunt ca un om mort, scos de la inimă,
Sunt ca un ciob de aruncat.
Am auzit calomnia celor ce-mi stau alături;
Când împreună, împotriva mea se sfătuiesc,
Complotează ca să-mi ia viaţa.
Dar eu, mă încred în Tine, Doamne,
Spun: "Tu eşti Dumnezeul meu!
Zilele mele sunt în mâinile Tale".
Scapă-mă din mâna vrăjmaşilor
Şi de prigonitorii mei:
Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău,
Mântuieşte-mă pentru îndurarea Ta!
Doamne, să nu fiu ruşinat,
Că Te-am invocat;
Să se ruşineze necredincioşii
Şi să fie reduşi la tăcere în iad.
Să tacă buzele mincinoase,
Care spun nedreptăţi împotriva omului drept,
Cu mândrie şi dispreţ.
Cât este de mare bunătatea Tale, Doamne!
O păstrezi pentru cei ce se tem de Tine,
O răspândeşti înaintea fiilor oamenilor,
Celor ce-şi găsesc refugiu în Tine.
Tu îi protejezi cu acoperământul feţei Tale,
Departe de intrigile oamenilor;
Îi aşezi în siguranţă în cortul Tău,
Departe de certurile limbilor.
Binecuvântat este Domnul,
Care, pentru mine, a împlinit haruri minunate,
Într-o cetate întărită.
Eu ziceam în neliniştea mea:
Sunt exclus de la faţa ochilor Tăi.
Tu însă, ai ascultat glasul rugăciunii mele,
când te chemam în ajutor.
Iubiţi-L pe Domnul, voi toţi ce îi sunteţi devotaţi,
Domnul îi apără pe cei ce au încredere în El.
Şi răsplăteşte pe trufaşi cu vârf şi îndesat.
Fiţi tari, întăriţi-vă inima,
Voi, toţi cei ce speraţi în Domnul!
În mâinile Tale îmi încredinţez spiritul. Cuvintele psalmistului care se vede eliberat de griji cheamă credincioşii să îşi reamintească de paternitatea Tatălui, căruia ne putem încredinţa viaţa întreagă, asemenea Fiului răscumpărător. Venerabilul Beda spune: “invocând pe Tatăl, Isus afirmă cu tărie că este Fiul lui Dumnezeu, încredinţându-i spiritul. Acest lucru nu ne face să ne gândim la o diminuare a puterii Sale ci la încrederea nestrămutată în Tatăl şi la tăria Tatălui”.
Binecuvântat este Domnul, care, pentru mine, a împlinit haruri minunate, într-o cetate întărită. Ne spune sf. Ciril din Alexandria că: “măreţia lui Dumnezeu este sporită din cauza mea, pentru că El dezvăluie prin mine minunăţia îndurării Sale nemărginite, apărându-mă mai mult decât o poate face o cetate întărită. Cetatea întărită, este Fiul care îi ascunde pe credincioşi sub acoperământul cortului Său şi îi scapă de tumultul şi de clevetirea limbilor. Cetate întărită este de asemenea Biserica, pe care porţile iadului nu o vor birui”.
Pr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno
