De Manuel Nin
Producţia literară foarte îmbelşugată pusă sub paternitatea sfântului Efrem, marele părinte al Bisericii siriace mort în anul 373, cuprinde imnuri compuse în realitate începând din secolul al V-lea inspirate din imnografia lui Efrem. Multe din aceste compoziţii sunt dedicate Mariei şi maternităţii sale divine, imnuri care o cântă, meditând şi lăudând în acelaşi timp misterul întrupării Cuvântului lui Dumnezeu.
Două dintre aceste imnuri încep cu o rugăciune către Cristos, pentru ca El însuşi să lumineze cântarea poetului: "Fecioara mă cheamă să cânt misterul pe care-l admir. Dă-mi, o, Fiule al lui Dumnezeu, darul tău de admiraţie, pentru a picta o imagine plină de frumuseţe Mamei tale". Fecioria Mariei şi zămislirea în ea a Cuvântului lui Dumnezeu întrupat sunt scoase în evidenţă cu imagini foarte contrastante, pornind de la însăşi omenitatea Mariei în faptul de a fi pe deplin femeie şi de a zămisli feciorelnic: "Un făt în sânul său fără căsătorie, mare minune! Lapte este în mamelele sale, lucru neobişnuit! Semnele fecioriei împreună cu latele sunt în trupul său". Şi continuă cu expresii care subliniază divino-umanitatea celui care s-a născut din Maria: "Fecioara Maria în sfinţenie îl naşte pe Fiul; dă lapte celui care hrăneşte neamul omenesc; pe genunchi îl ţine pe cel care susţine totul. Ea este fecioară şi este şi mamă: ce nu este ea?".
Autorul continuă introducând tema fecioriei - fie într-o referinţă la cele zece fecioare din parabola evanghelică - fie mai ales ţinând cont de feciorie ca realitate eclezială prezentă deja în secolul al IV-lea în Bisericile de tradiţie siriacă: "În Maria să se bucure toată ceata fecioarelor, pentru că una dintre ele s-a aplecat şi l-a născut pe gigantul care susţine creaturile, acelaşi care a eliberat neamul omenesc făcut sclav". Referinţa cristologică la "gigantul" născut de Maria este luată din Psalmi (18,6), într-un text pe care tradiţia Părinţilor şi liturgiile orientale şi occidentale l-au citit şi interpretat aplicându-l lui Cristos însuşi în întruparea şi naşterea sa din Maria.
În primul dintre cele două imnuri, o serie de patru strofe enumeră pe cei care prin intermediul ei găsesc în Cristos răscumpărarea lor deplină: "Să se bucure în Maria Adam rănit de şarpe, pentru că ea i-a dat lui planta medicinală, să se bucure în Maria preoţii, pentru că ea l-a născut pe marele preot devenit victimă, să se bucure ceata profeţilor, pentru că în ea s-au împlinit profeţiile lor". Legătura cu Adam vindecat de medicamentul care este însuşi Cristos îl face pe autor să cânte tema întrupării şi naşterea Cuvântului lui Dumnezeu văzut ca o nouă creaţie: "Maria a dat rodul dulce oamenilor, în locul acelui rod al amărăciunii pe care Eva l-a cules din pom., Maria a ţesut o stolă de glorie pentru tatăl său care a fost dezgolit printre pomi: îmbrăcând-o în mod cast, el a dobândit frumuseţe".
Maria mai este prezentată ca viţă de vie care produce vinul care este Cristos însuşi, referinţă care are şi un caracter euharistic, legat cu vinul ca băutură de mântuire: "Viţa feciorelnică a produs un ciorchine cu vin dulce şi prin el au fost consolaţi de tristeţi Adam şi Eva îndureraţi: gustând medicamentul de viaţă şi au fost consolaţi de acesta de tristeţile lor".
În al doilea imn, după ce a apropiat cele zece fecioare cu făcliile în mână din Evanghelia lui Matei de Maria fecioară care poartă adevărata lumină a lumii, pe Cristos, imnograful se lungeşte ca să dezvolte legătura dintre Eva şi Maria, dintre căderea în păcat şi răscumpărare ca nouă creaţie: "Prin ea s-a ridicat capul Evei rămas doborât. De fapt Maria l-a purtat pe pruncul care a înşfăcat şarpele şi frunzele goliciunii s-au transformat în glorie. Două fecioare a avut omenirea: una cauză a vieţii, cealaltă a morţii; din Eva a răsărit moartea, din Maria viaţa". Şi autorul iar reia tema hainei de glorie ţesute de Maria în sânul ei: "Mama căzută a fost sprijinită de fiica sa şi pentru că aceea era îmbrăcată cu frunze de goliciune, aceasta i-a ţesut şi i-a dat o haină de glorie". În cele două imnuri, titlurile cristologice date Mariei sunt luate din imagini veterotestamentare: ea este ogorul care nu l-a cunoscut pe semănător, ea nava care aduce oamenilor rodul mântuirii, ea făclia care aduce lumina pentru oameni: "Prin Maria a răsărit lumina care a alungat întunericul care s-a răspândit prin Eva întunecând omenirea. Prin intermediul Mariei lumea a fost luminată".
(După L'Osservatore Romano, 8 septembrie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
