Curtea europeană a drepturilor omului de la Strasbourg (CEDO) a stabilit că embrionul uman privește viața privată a unei persoane și nu poate fi considerat o proprietate a donatorilor. Decizia Curții, publicată într-o notă oficială, recunoaște că Italia nu a încălcat Convenția europeană a drepturilor omului prin faptul că nu a permis donarea în scopuri științifice a embrionilor umani obținuți prin tehnici de fecundare artificială (in vitro).
Cazul în speță se referă la Adelina Parillo, de cetățenie italiană, care în 2002 a recurs la fecundarea in vitro împreună cu partenerul ei, obținând cinci embrioni care nu au fost, însă, implantați niciodată din cauza morții partenerului ei, în noiembrie 2003 într-un atentat la Nasrah, în Irak. Succesiv, doamna Parillo a renunțat la sarcina planificată dar a decis să doneze embrionii în scopuri de cercetare științifică. Legea italiană interzice experimentele asupra embrionilor umani. Cererea doamnei Parillo a fost, prin urmare, respinsă, cu toate că a fost prezentată înainte de 2004, când a intrat în vigoare legea actuală care interzice folosirea embrionilor umani.
Curtea de la Strasbourg a explicat decizia luată remarcând că pregătirea legii italiene din domeniu ”a generat o dezbatere semnificativă” și că autoritățile de la Roma ”au luat în considerare atât interesul Statului în ocrotirea embrionului cât și interesul persoanelor implicate”.
Curtea consideră, mai departe, că în acest caz ”interzicerea este necesară într-o societate democratică” întrucât nu există dovezi că partenerul doamnei Parillo ar fi fost de acord cu donarea embrionilor. În termeni practici, Curtea europeană a drepturilor omului a acceptat pentru prima dată principiul potrivit căruia o decizie cu privire la soarta unui embrion uman privește viața privată a unei persoane. Decizia a deschis, pe cale de consecință, noi posibilități de recurs în viitor.
Satisfacție pentru sentința CEDO de la Strasbourg a fost exprimată și de Comitetul ”Știință și Viață” din Italia. ”Ne exprimăm marea satisfacție – se citește într-un comunicat – pentru această sentință a Curții de la Strasbourg, care afirmă încă o dată că ființele umane, în orice fază a existenței, nu sunt niciodată lucruri, ci persoane, și ca atare nu e posibil a concepe transformarea lor în obiecte de cercetare”, a comentat Paola Ricci Sindoni, președinta națională a asociației ”Știință și Viață”. ”Judecătorii europeni – se subliniază în comunicat – au afirmat că «embrionii umani nu pot fi considerați o proprietate cum este aceasta definită în articolul 1, protocolul 1, din Convenția europeană a drepturilor omului». Adevărata încălcare a drepturilor omului – notează comunicatul – ar fi adoptarea unui comportament ca și cum s-ar putea dispune de om după bunul plac pe baza unor decizii luate de alții. În relațiile umane nu pot exista ființe umane asupra cărora să se poată exercita dreptul la proprietate: în această privință, marea campanie europeană «Unul dintre noi» a contribuit cu siguranță la formarea unei atenții sporite asupra acestor teme”.
”Amintim, de asemenea – continuă comunicatul asociației «Știință și Viață» – că legea 40 (din Italia – n.r.), cu mare clarviziune și eficacitate, interzice experimentele asupra embrionilor umani. Este de neconceput sacrificarea a mii de ființe umane pentru scopuri științifice, nici chiar cu nobila finalitate de a găsi terapii inovatoare. După cum s-a pronunțat deja Comitetul Național de Bioetică, nu e posibil a pune pe același plan, drept alternative și echivalente sub profil etic, experimentele pe exemplare de animale și cele efectuate pe ființele umane. A ocroti embrionii înseamnă a ocroti umanitatea”.
Curtea europeană a drepturilor omului funcționează pe lângă Consiliul Europei, organizație internațională cu sediul la Strasbourg, din care fac parte atât țări din Uniunea Europeană cât și din afara acesteia, precum Turcia, Rusia sau Azerbaidjan.
