Trupul Mons. Alexandru va fi depus în biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Dej, pe care a ctitorit-o şi de care a fost profund legat sufleteşte.
Sâmbătă, 22 august 2015, în sfântul lăcaş din centrul mun. Dej a fost celebrată Sfânta Liturghie pentru sufletul Mons. Alexandru – de la ora 8.00 şi Slujba de Înmormântare – de la ora 12.00.
Rugăciunile preoţilor, persoanelor consacrate şi ale credincioşilor greco-catolici se înalţă în aceste zile spre Dumnezeu însoţind sufletul Mons. Alexandru, cu veneraţie pentru tot ceea ce a însemnat pentru Biserica Greco-Catolică, pentru tăria credinţei de care a dat dovadă în mijlocul persecuţiilor şi în închisorile comuniste. Mărturia vieţii sale de credinţă rămâne înscrisă cu litere luminoase pe filele istoriei Bisericii pe care a iubit-o şi pentru care şi-a oferit întreaga viaţă.
Mons. Alexandru se alătură cetei cereşti a Martirilor şi Mărturisitorilor Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, iar pentru generaţiile prezente şi viitoare va fi un model de urmat cu acea atitudine pe care o mărturisea la împlinirea vârstei de 100 de ani: “toată viaţa mea am încercat să fiu un om de omenie şi un om cinstit. Aceasta este slujba pe care eu cred că am adus-o lui Isus Hristos: cinstea şi omenia, pentru că acestea sunt cele două calităţi esenţiale ale vieţii”.
Dumnezeu, Părintele îndurărilor şi Izvorâtorul Vieţii, să îi facă parte cu aleşii Săi în bucuria Învierii lui Hristos.
Odihna cea veşnică dă-i-o lui, Doamne şi lumina cea fără de sfârşit să îi strălucească lui. Să se odihnească în pace!
SCURTĂ BIOGRAFIE
S-a născut la 14 februarie 1913, în loc. Târlişua (BN). A absolvit Liceul "George Coşbuc" din Năsăud, după care a urmat cursurile Academiei de Teologie Greco-Catolică, pe care le-a încheiat cu calificative foarte bune, la Cluj, în 1935.
Imediat după absolvire a fost numit secretarul Episcopului Iuliu Hossu, până în 1937, când a fost trimis la studii, la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii din Strasbourg. În 1939, odată cu izbucnirea războiului, oraşul fiind pe frontieră, Universitatea a fost desfiinţată. Şi-a continuat studiile la Paris, unde a obţinut licenţa, în iunie 1940, cu specializarea: drept canonic şi filologie.
Reîntors în ţară, s-a căsătorit cu Livia Veina, absolventă a Şcolii Normale din Gherla.
A fost hirotonit diacon la 18 noiembrie 1940, apoi a fost hirotonit preot, la 21 noiembrie 1940, în Cluj-Napoca (CJ), de către IPS Iuliu Hossu.
În Transilvania aflată sub ocupaţie hortystă i s-a refuzat confirmarea şi salarizarea. Timp de patru ani a lucrat la Episcopie, alături de viitorul Cardinal Iuliu Hossu, care l-a plătit din banii săi proprii, aşa cum o va face şi în 1947, când încep persecuţiile împotriva Bisericii Greco-Catolice.
În ianuarie 1946, Părintele Nicula a fost numit protopop al Clujului, funcţie pe care o va deţine până în anul 1948, când Biserica Greco-Catolică a fost abuziv desfiinţată.
A fost arestat pe 22 iunie 1948 şi condamnat la şase luni cu suspendare, în urma unui denunţ. Refuzând să-şi renege credinţa, a fost pus în libertate, dar scos din casă şi obligat să părăsească Clujul. Aşa a ajuns să se stabilească în Dej. În 1951, a fost arestat din nou, a fost îndelung anchetat, după care, fără nici un fel de proces, a fost trimis la Canal, unde a rămas timp de un an şi jumătate, alături de foşti parlamentari, prefecţi, miniştri şi intelectuali de marcă.
După Canal, a lucrat la mai multe întreprinderi dejene ca economist cu studii medii, până în 1965, când s-a transferat la CCH, unde, după echivalarea celor două licenţe – de la Cluj şi de la Paris – a fost încadrat economist cu studii superioare. S-a pensionat în martie 1973, dar a continuat o activitate de apostolat, scriind, dând ore de franceză şi oferind îndrumare spirituală, oficiind botezuri şi căsătorii în clandestinitate.
După ieşirea la lumină a Bisericii Greco-Catolice din 1989, Mons. Alexandru şi-a reluat activitatea de preot, fiind încardinat în Eparhia de Cluj-Gherla ca şi protopop onorar. În anul 1995 fiind ctitor al bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”.
Vocaţia de intelectual, dornic să contribuie la iluminarea naţiei, l-au îndrumat către scris. După întoarcerea din Franţa traduce şi publică, în 1940, „Formarea pentru viaţă: morală şi intelectuală” de Louis Riboulet, cartea fiind reeditată după 62 de ani de Editura Galaxia-Gutenberg. După 1989 mai publică două traduceri din franceză “Sfântul Iosif, Soţul Mariei” (“Saint Joseph, Epoux de Marie”) şi „Viaţa Mariei, mama lui Isus”, („La vie de Marie, mere de Jesus”), ambele fiind cărţi de referinţă din literatura religioasă catolică. De asemenea, în 2003, la Editura Viaţa Creştină îi apare volumul de publicistică „Cristos răstignit a doua oară?”, cuprinzând articole şi editoriale publicate în perioada martie 1990 – decembrie 2002, în revista dejeană „Deşteptarea credinţei”, pe care a condus-o mai bine de un deceniu.
Pentru meritele vieţii de credinţă, Sfântul Părinte Ioan-Paul al II-lea i-a conferit, în 9 iunie 2003, titlul de Prelat Papal.
Pentru activitatea sa a primit din partea reprezentanţilor autorităţilor titlurile de Cetăţean de Onoare al Dejului şi Cetăţean de Onoare al comunei Târlişua.
În semn de apreciere, de veneraţie pentru tot ceea ce a însemnat viaţa Mons. Alexandru Nicula pentru Biserica Greco-Catolică trecută prin valurile tulburi ale persecuţiilor, în cadrul cărora Mons. Alexandru a rămas neclintit, ca o stâncă de credinţă, ca un stâlp al credinţei şi un model, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla i-a înmânat, în 17 februarie 2013 – data la care pr. Alexandru aniversat la împlinirea a 100 de ani – Diploma ‘Sf. Iosif’ şi cea mai înaltă distincţie a Eparhiei de Cluj-Gherla, Crucea ‘Sfântul Iosif’ – aceea care, în 1856, a fost acordată de către Episcopul Ioan Alexi tuturor canonicilor şi colaboratorilor apropiaţi la cârma Eparhiei.
