Să te audă Domnul în ziua necazului
Și să te apere numele Dumnezeului lui Iacob.
Să-ți trimită ajutor din locaşul Său cel sfânt
Și din înălțimea Sionului să te sprijinească.
Să-și amintească jertfele tale
Și să-i fie bineplăcute arderile tale de tot.
Să-ți dăruiască ceea ce-ți dorește inima
Și toate planurile să ți le împlinească.
Ne vom bucura de biruința ta
Și întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări:
Să îndeplinească Domnul toate cererile tale.
Acum știu că Domnul îl face victorios pe unsul Său,
Cu puterea dreptei Sale:
Îi răspunde din cerul Său cel sfânt.
Unii se încred în care, alţii în cai,
Iar noi chemăm în ajutor numele Domnului Dumnezeului nostru.
Aceia se împiedică şi cad,
Iar noi stăm în picioare cu putere.
Doamne, dăruiește biruință regelui
Și ne auzi pe noi, oricând Te vom invoca.
Să te audă Domnul în ziua necazului și să te apere numele Dumnezeului lui Iacob. Psalmul 19 este o rugăciune în stil de urare făcută regelui de care se simte legat cel ce înalță glasul rugăciunii. În timpul încercării omul simte nevoia să invoce pe Domnul care cu siguranță va trimite ajutorul din ceruri, celui ce se roagă cu credință. Sf. Ciril al Alexandriei spune că: „privirea sfinților este întotdeauna îndreptată spre Dumnezeu. Privind constant spre El, îl invocă încă din primele momente dificile. De aceea sfinții consideră nefericit pe cel ce își pune nădejdea în ajutorul oamenilor”.
Unii se încred în care, alţii în cai, iar noi chemăm în ajutor numele Domnului Dumnezeului nostru Psalmistul pune accentul în aceste versete ale rugăciunii pe ajutor și pe încrederea omului în fața greutăților. Pericolele sunt inevitabile, însă e importantă abordarea lor. Din dificultăți se poate ieși datorită unui ajutor constant, puternic și sigur, ori mai sigur ca Domnul nu poate fi nici o realitate pământească. Sf. Ieronim ne transmite faptul că „întreaga Sfântă Scriptură amintește pe egipteni care și-au pus încrederea la trecerea Mării Roșii în caruțe și cai. Câți mai sunt însă astăzi, care în continuare se încred în propriile forțe sau în idoli. Credința noastră însă e în Domnul”.
Pr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno