Securitatea comunistă relata umilită: „Se ascundeau într-o colibă foarte bine camuflată“
A fugit în munţi pentru a opune rezistenţă religioasă şi a predicat în biserică, aşa a luptat împotriva regimului comunist şi pentru religia a cărui reprezentant era, preotul greco-catolic Grigore Riţiu împreună cu mai mulţi preoţi maramureşeni. Documentele despre fuga şi anii de detenţie ai lui şi ai familiei lui se păstrează la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Maramureş.
Sergiu Soica, doctor în istorie, a publicat în Revista Arhivelor Maramureşene un studiu privind viaţa familiei lui Grigore Riţiu. Dincolo de faptul că a fost arestat pentru credinţa lui, pentru ceea ce credea, acelaşi destin l-a avut şi familia lui.
Soţia şi doi dintre cei trei copii ai săi au fost arestaţi, fiind acuzaţi că au ţinut legătura şi au asigurat corespondenţa şi cele necesare supravieţuirii în pădure a preotului şi a celorlalţi oponenţi ai regimului.
Soţia şi fiica acestuia au făcut câte 21 de zile de închisoare, însă fiul a stat şase ani după gratii. În documentele întocmite de Securitate se arată că ”aceştia (membri ai familiei şi un pădurar - n.r.) se ocupau de scrisori şi bani".
"În aceste scrisori au fost trimise ajutoare băneşti în trei rânduri de la Nunţiatură (reprezentanţă diplomatică a Vaticanului într-o ţară străină, condusă de un nunţiu - n.r.), precum şi chestionare, la care preoţii Grigore Riţiu şi Sălăjan Gavril au trimis rapoarte (...), conţineau situaţia lor, precum şi activitatea lor pe tărâm religios", scrie Sergiu Soica.
"Preotul Grigore Riţiu a negat, cu un fanatism nemaipomenit. Nu s-a putut stabili până în prezent care dintre membrii familiei lui ţinea contact cu Nunţiatura sau cu un alt intermediar. Părerea noastră este că Riţiu Grigore, având băiatul său, Ioan, student la Medicină Veterinară în Bucureşti, acesta a trebuit să fie curierul între Nunţiatură şi Săpânţa (pădurea unde era ascuns preotul, n.r.)”, citează istoricul din documentele Securităţii.
”A luat parte şi a cotizat la şedinţe legionare”
Documentele care au oferit mai multe informaţii au fost Fişele Matricole Penale, unde s-au regăsit date personale ale acuzaţilor, dar şi acuzaţiile aduse şi perioada de încarcerare. De asemenea, corespondenţa între autorităţile statului a oferit numeroase date despre situaţia de fapt.
”Conform Fişei Matricole Penale nr. 228 din 10 martie1949, de la Penitenciarul Piteşti, inginerul agronom Ioan Riţiu a fost arestat la 3 iulie 1948. El a fost condamnat la şase ani de închisoare, fiind acuzat de «uneltire». Descrierea faptei: «a luat parte şi a cotizat la şedinţe legionare». El a fost eliberat la 1 iulie 1954, prin expirarea pedepsei”, arată istoricul.
”Banda de preoţi” ascunsă în pădure
Acuzaţiile aduse preotului Grigore Riţiu sunt, însă, de departe ”de film”. ”Date despre preotul Grigore Riţiu aflăm dintr-o telegramă a Direcţiei Regionale de Securitate Oradea, din 21 octombrie 1950, adresată Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, care spune: «Organele noastre au prins o bandă de preoţi în Munţii Maramureşului, compusă din Riţiu Grigore, Bob Leon (fost egumen al Mănăstirii Bixad), Sălăjan Grigore, preot catolic rezistent din Mănăstirea Bixad, Miclăuş Vasile, călugăr rezistent din Mănăstirea Bixad şi Oros Nicolae, ţăran din comuna Huta Cerchezii»”, arată istoricul.
Printr-o altă adresă a Serviciului de Securitate al Judeţului Maramureş tot din octombrie 1950, adresată aceleiaşi Direcţii, apare o listă cu 12 nume de persoane ce au fost arestate, pe aceleaşi considerente. În document se arată că cei arestaţi ”au făcut parte din banda de fugari ce se afla în Munţii Săpânţa”.
Într-o altă adresă a aceleiaşi instituţii către DGSP Bucureşti se menţionează că ”în noaptea zilei de 20 spre 21 octombrie 1950, o echipă a organelor noastre călăuzită de numitul Pop Ioan a luat banda prin surprindere. Banda a fost adăpostită într-o colibă de lemn foarte bine amenajată şi camuflată, în aşa fel că de la cinci paşi abia a putut fi observată”, se arată în document. În aceeaşi adresă sunt descrişi fugarii, după cum mai spune istoricul.
”A predicat în biserică ca să fie tari în credinţă”
Mai departe, sunt expuse o serie de fapte pentru care fugarii au fost acuzaţi şi condamnaţi. ”În octombrie 1948, cu ocazia unificării celor două biserici, în urma instigărilor săvârşite de către preoţii Sălăjean Gavril şi Leon Bob, în jurul Mănăstirii Bixad a izbucnit o rebeliune. Susnumiţii instigatori, de frica urmărilor, au dispărut. Riţiu Grigore, cu toate că nu a fost urmărit de noi, cu ocazia dislocării moşierilor, acesta dispunând de 200 de hectare de pământ şi cu toate că nu figura pe listele celor ridicaţi, în plus a luat o atitudine de rezistenţă faţă de unificarea celor două biserici, a dispărut de la domiciliu”, scrie în document.
”Riţiu Grigore şi Miclăuş Ştefan, după dispariţie, s-au constituit într-un grup şi cu ajutorul populaţiei din jurul Mănăstirii Bixad s-au adăpostit în munţi, între comuna Huta şi comuna Săpânţa (...). Prin legăturile lor cu greco-catolici înflăcăraţi şi fanatici au depus o activitate instigatoare contra actualului regim, sub masca religiei. Au oficiat slujbe, liturghii, spovedanii etc, la care au participat săteni, au propovăduit şi lansat zvonuri instigatoare şi alarmiste în legătură cu izbucnirea unui război mondial, venirea anglo-americanilor şi schimbarea actualului regim”, se mai arată în documentul păstrat la Arhive.
Descrierea acuzaţiei lui Grigore Riţiu este remarcabilă, mai spune istoricul: ”A predicat în biserică ca să fie tari în credinţă”. Pentru asta, a fost condamnat la opt ani de temniţă, în 31 martie1952, dar a fost eliberat la 18 octombrie 1958, adică cu doi ani mai devreme.
De asemenea, se mai poate afla din aceleaşi înscrisuri că a mai fost identificată o serie de persoane ce au frecventat adăpostul bandei, au participat la slujbele făcute de ei şi prin ei s-a putut menţine în regiune o rezistenţă puternică pe cale religioasă şi o rezistenţă faţă de democratizarea regiunii.
”În cabana acestora s-a găsit o armă militară, două grenade şi 30 de cartuşe. Susnumiţii nu recunosc până în prezent că le-ar fi ţinut cu scopuri agresive. În afară de acestea s-a mai găsit circa 200 kilograme de grâu, 10 kilograme de slănină şi o mare cantitate de alte alimente. În ceea ce priveşte armamentul, rectificăm raportul nostru telegrafic în care am raportat că asupra fiecăruia s-a găsit armament, raport făcut pe baza notei telefonice Sighet, ce a fost predată greşit”, se mai arată în corespondenţă.
Fără îndoială, arată istoricul Sergiu Soica, putem afirma că destinul acestui preot şi al familiei lui face parte din exemplele de rezistenţă pentru Biserica Greco-catolică. ”Acest destin al familiei Riţiu are două mari particularităţi, sunt puţine cazuri în care aproape toată familia unui preot a fost arestată. A doua este aceea că a fugit în munţi pentru biserică, în cazul acesta pentru Biserica Greco-Catolică. Este un exemplu unic, deoarece alte asemenea poveşti nu am mai întâlnit”, consideră istoricul.
