Te iubesc Doamne, puterea mea.
Domnul este stânca mea, tăria mea și eliberatorul meu,
Dumnezeul meu e ajutorul în care mă refugiez,
Apărătorul meu, puternica mea mântuire și ocrotire.
Cu cuvânt de laudă îl chem pe Domnul,
Și de dușmanii meu voi fi izbăvit.
M-a cuprins izul morții,
Și râuri infernale m-au tulburat.
M-au înconjurat legăturile iadului,
Mă strângeau capcanele morții.
Când mă nelinișteau acestea, îl invocam pe Domnul,
Când mă îngrijoram am strigat către Dumnezeul meu.
Din locașul Său mi-a ascultat glasul,
La El, la urechile Sale, a ajuns strigarea mea.
Pământul s-a mișcat și s-a cutremurat,
S-au clătinat temeliile munților,
Au tremurat pentru că El s-a mâniat.
Din nările Sale se înalță fum,
Din gura Sa un foc mistuitor,
Din El țâșneau cărbuni aprinși.
A plecat cerurile și S-a coborât,
Și negură era sub picioarele Lui.
A încălecat un heruvim și a zburat,
Plana pe aripile vânturilor.
Se înfășura cu întunericul ca și cu o mantie,
Cu ape întunecoase și cu nori ca și cu un cort.
De strălucirea feţei Sale norii au fugit,
Prin grindină şi cărbuni de foc.
Şi Domnul a tunat din cer,
Cel Preaînalt și-a făcut auzit glasul.
A trimis săgeţi şi i-a risipit,
A fulgerat cu tunete și i-a înfrânt.
Atunci s-au arătat izvoarele apelor
Și s-au descoperit temeliile lumii,
Din pricina certării Tale, Doamne,
Și de suflarea mâniei Tale.
Și-a întins din înălțime brațul și m-a prins,
M-a ridicat din ape multe,
M-a eliberat de vrăjmaşii mei cei tari,
De cei ce mă urăsc și de cei care erau mai tari decât mine.
M-au asaltat în ziua necazului,
Însă Domnul a fost întărirea mea;
M-a scos la loc larg,
M-a eliberat pentru că mă iubește.
Domnul îmi va răsplăti după dreptatea mea
Și după curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti mie,
Că am păzit căile Domnului
Și n-am abandonat, ca un necredincios, pe Dumnezeul meu.
Judecăţile Lui sunt înaintea mea
Și legea Lui nu am îndepărtat-o de la mine;
Fără prihană am fost cu Dânsul
Și m-am păzit de fărădelege.
Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea
Și după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
Cu omul cuvios, ești cuvios;
Cu omul nevinovat, ești nevinovat.
Cu omul curat ești curat
Și de omul pervertit nu te lași înșelat.
Pentru că mântuiești pe poporul cel smerit
Și ochii celor mândri îi vei smeri.
Doamne, Tu aprinzi făclia mea;
Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.
Cu Tine mă voi arunca în luptă
Și cu Dumnezeul meu voi trece zidul.
Calea Domnului e fără prihană,
Cuvintele Domnului în foc sunt lămurite;
Este scut tuturor celor ce nădăjduiesc în El.
Că cine este Dumnezeu afară de Domnul?
Şi cine este stâncă afară de Dumnezeul nostru?
Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere,
şi a pus fără prihană calea mea;
Care face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune,
Care întăreşte mâinile mele în vreme de război
Și brațele mele ca să întindă arc de aramă.
Tu mi-ai dat scutul mântuirii
Și dreapta Ta m-a sprijinit,
M-ai ascultat și m-ai crescut.
Ai îndreptat calea pașilor mei
Și picioarele mele n-au tremurat.
I-am urmărit pe vrăjmaşii mei şi i-am prins
Și nu m-am întors până ce nu i-am învins.
I-am lovit și nu s-au mai ridicat,
Au căzut sub picioarele mele.
Tu m-ai încins cu putere pentru război
Și i-ai împiedicat pe toţi adversarii mei.
Pe vrăjmaşii mei i-ai făcut să fugă,
Iar pe cei ce mă urăsc i-ai nimicit.
Au strigat și nimeni nu i-a salvat,
Au strigat către Domnul, şi El nu a răspuns.
Ca praful în faţa vântului așa i-am împrăștiat,
I-am călcat ca pe noroiul ulițelor.
M-ai scăpat de răzvrătirile poporului,
M-ai pus căpetenie peste neamuri.
Un popor pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit;
Când mă auzeau îndată mă ascultau,
Străinii căutau favorurile mele.
Păleau fiii străinilor
Și ieșeau tremurând din ascunzișurile lor.
Viu este Domnul şi binecuvântată e stânca puterii mele
Și să se înalţe Dumnezeul mântuirii mele.
Dumnezeule, dăruiește-mi izbânda
Și supune popoarele sub jugul meu
Scapă-mă de vrăjmaşii cei furioşi,
Fă-mă biruitor față de dușmanii mei
Și izbăvește-mă de omul nedrept.
Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne
Și numele Tău îl voi cânta.
El dăruiește regelui său biruințe mari
Și se arată credincios unsului Său,
Lui David şi seminţiei lui până în veac.
Spune Ciril al Alexandriei că „în sensul unei interpretări spirituale, oamenii care oferă lui Dumnezeu acest imn, sunt cei care cred în Cristos. Ei aduc mulțumire pentru că i-a scăpat de dușman, adică de prințul lumii acesteia, care a fost golit de tirania sa. Psalmul vorbește și despre credincioși dar și despre însuși Cristos, care se exprimă prin vorbe omenești. În acest cânt este cuprinsă coborârea Fiului Unul Născut din ceruri, Înălțarea Sa, victoria asupra diavolilor și chemarea popoarelor la Împărăția cerurilor”.
Doamne, Tu aprinzi făclia mea; Dumnezeul meu luminează întunericul meu. În ce privește lumina care vine întotdeauna de la Dumnezeu, Origen se exprimă astfel: „Dumnezeu luminează ochii. In om există o parte de întuneric, dar Domnul o luminează pentru cel drept. Toți cei ce au lampa lor, făclia lor aprinsă de El sunt învăluiți în lumina adevărului și îndeplinesc toate faptele în fața acestei străluciri, ca să poată vedea cu claritate. În acest sens și întunericul se luminează”.
Pr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno
